TOI vb. (Mold. Crish.) A mustra; a ocari. A: Fericitul . . . sa feace k focul asupra lor . . . shii toiia zicind: a ce le scrietzi voi aceastea? DOSOFTEI VS. C: Voi nu ginditzi sa ascultatzi cuvintul lui Dumnazau . . . ce inca toitzi shi va aflatzi alte besezi. MOL. 1695 83^v. Etimologie: toi s.n. (< tc. toy).. Cf. preobrazi probozi vrevi; injura lihai.