stol¹ sm vz sol¹

stol⁴ s [At: GHICA S. XVIII / Pl: ? / E: rs стол] (Rsi) Masa¹ (1).

stol² sn [At: CORESI EV. 176 / V: (reg) ~or / Pl: ~uri / E: ngr στόλος] 1 (Inv) Coloana de soldatzi Vz ceata palc steag (7). 2 (Inv) Grosul unei armate. 3 (In religia creshtina; prc) Armata cereasca. 4 (Ivr) Escadra (navala). 5 (De obicei udp „de” care arata componentza) Grup (mare) de pasari zburatoare de insecte etc. de acelashi fel care traiesc se hranesc shi se deplaseaza laolalta Si: card¹ (1) (reg) ciopor (1) toana² (1) toi³ Vz banc roi². 6 (Pan; de obicei udp „de” care arata componentza) Numar (relativ mare) de persoane stranse (neorganizat) laolalta Si: buluc (6) ceata¹ (18) card¹ (2) droaie¹ (2) gloata (1) gramada (9) grup (6) multzime palc (pop) crila (2) liota (inv) cin² (6) tacam (reg) canara (4) ciopor (2) ciurda (3) clapie mishina V banda clica gashca multzime. 7 (Pan; de obicei udp „de” care arata felul) Multzime de obiecte de procese de imagini etc. de acelashi fel. 8 (Reg) Manunchi. 9 (Reg; pex) Panicul la porumb. 10 (Rar) Tufa. 11 (Rar) Padure intre doua poiene. 12 (Olt; Trs; pex) Salba¹ (1).

STOL² stoluri s. n. 1. Cird (mare) de pasari zburatoare de acelashi fel. Un stol de ratze trecu vijiind peste livezi spre iazul din vale. SADOVEANU O. II 74. E linishte. Un stol de grauri se lasa piezish in apropiere. Razele soarelui ishi scutura tremurind praful de aur in aer. GIRLEANU L. 38. Era o zi frumoasa de primavara; stoluri de rindunele de curind sosite zburau nelinishtite galagioase; aripioarele lor ascutzite sclipeau in bataia soarelui. VLAHUTZA O. A. 371. ◊ (In comparatzii shi metafore) SHi pareri de rau trecute Cad pe inimai trudita K un stol de pasari mute Peo gradina parasita. TOPIRCEANU B. 71. Norii vin stoluri Pentinderea larga. COSHBUC P. I 188. ◊ Fig. Imi apar icoane din copilarie stoluri de amintiri vechi nechemate. VLAHUTZA R. P. 43. Un stol de ginduri aspre trecu pestea lui frunte. EMINESCU O. I 93. Stoluri stoluri trec prin minte Dulci iluzii. id. ib. 105. 2. Grup de fiintze omeneshti; pilc ceata. Jos jos in strada un stol de copii ishi zornaie clopotzeiiargintzii ai risului fraged. DESHLIU N. 11. Intrai in ograda unei mari cladiri din coastele unei biserici shi un stol de fete intre opt shi zece ani in fuga mare se repezira inaintea mea. HOGASH M. N. 17. Cu cofitza pendelete Vin neveste de la riu; SHi cu poala prinsan briu Vin cintind in stoluri fete De la griu. COSHBUC P. I 47. 3. (Invechit) Coloana shir de soldatzi grosul unei armate. Domnind semetz shi tinar pe roinicele stoluri Caror a mea fiintza un semizeu parea. EMINESCU O. I 91. Stolul oshtilor turceshti acum se pornise spre tzara. BALCESCU O. II 72. 4. Fig. Multzime gramada de lucruri de acelashi fel. Vintul toamnei vijiie shi un stol de frunze se abate la fereastra. SADOVEANU O. I 335. [Era] inconjurat de mezelicuri shi de un stol de butelci pline cu vinul cel mai chilimbariu. GANE N. III 172. Vintul spulbera fulgii de zapada in virteje shi stoluri. DELAVRANCEA H. T. 249. 5. (Regional rar) Manunchi buchet. Cu fusta sumeasan briu In mina cun stol de griu. SHEZ. VII 22.

STOL ~uri n. 1) Multzime de pasari zburatoare din aceeashi specie adunate impreuna. ~ de vrabii. ◊ In ~ uri a) randuriranduri; b) in gramezi. 2) Grup numeros shi neorganizat de persoane. 3) fig. Multzime gramada de lucruri de acelashi fel. /<ngr. stólos

stol n. 1. massa in mishcare: stolul oshtirilor turceshti BALC.; 2. card de pasari ce sboara impreuna: din zare departata rasar’ un stol de corbi EM.; 3. fig. gramada: stoluri stoluri trec prin minte dulci iluzii EM. [Gr. bizantin STÓLOS flota termen nautic cu sensul generalizat: mare numar de corabii multzime de lucruri sau de fiintze in mishcare].

stol n. pl. urĭ (mgr. stólos flota vgr. „expeditziune flota trupa”). Vechĭ. Trupa ordonata coloana: un stol de Leshĭ (Cost. 1 279). Cird mare de pasarĭ zburatoare de lacuste (saŭ shi de copiĭ de tinerĭ): un stol de ciorĭ. Organizatziune strajereasca pe linga o shcoala o fabrica sh. a. Serbia. Tufa. V. stolos poshidic.

stor² sn vz stol²

stol s. n. pl. stóluri

stol s. n. pl. stóluri

STOL s. 1. card (reg.) toana toi (Olt. shi Transilv.) ciopor. (Un ~ de randunele.) 2. v. ceata.

STOL s. v. coloana.

STOL s. 1. cird (reg.) toana toi (Olt. shi Transilv.) ciopor. (Un ~ de rindunele.) 2. banda buluc ceata cird droaie gloata gramada grup multzime pilc (pop.) crila liota (reg.) canara ciurda mishina (Olt. shi Transilv.) ciopor (Olt. shi Ban.) clapie (inv.) cin tacim. (Un ~ de copii.)

stol s. v. COLOANA.

stol (luri) s. n. 1. (Inv.) Coloana de soldatzi in ordine de mers sau de bataie. 2. Grup de pasari. 3. Multzime gramada gloata partida. Mgr. στόλος (Roesler 575; Cihac II 703; Murnu; Densusianu Rom. XXXIII 286; cf. REW 8276). Der. stoli vb. (a reuni a grupa a pune in ordine).

stol (luri) s. n. 1. Masa. 2. Reshedintza capitala. Megl. stol „scaun”. Sl. stolŭ „baza” din v. germ. stôls (› germ. Stuhl) cf. cr. slov. rus. stol „masa” (Cihac II 370). Inv. Der. stoler s. m. (timplar dulgher) din sl. stolarĭ rut. rus. stoljar (Tiktin; Conev 76); stolerie s. f. (timplarie); stoleritza s. f. (nevasta de timplar); stolitza s. f. (inv. capitala reshedintza) dim sb. rus. stolica; stolnic s. m. (inv. servitor care se ocupa de masa; inv. baiat la bucatarie; dregator domnesc sheful bucatarie palatului; din sec. XVIII titlu onorific de boierie asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de capitan) din sl. stolĭnikŭ (Miklosich Slaw. Elem. 46); stolniceasa s. f. (nevasta de stolnic); stolnicie s. f. (slujba de stolnic); stolnicel s. m. (baiat care servea masa). Din rom. provine ngr. στόλνιϰος (Meyer Neugr. St. II 79).