stol (luri) s. n. 1. Masa. 2. Reshedintza capitala. Megl. stol „scaun”. Sl. stolŭ „baza” din v. germ. stôls (› germ. Stuhl) cf. cr. slov. rus. stol „masa” (Cihac II 370). Inv. Der. stoler s. m. (timplar dulgher) din sl. stolarĭ rut. rus. stoljar (Tiktin; Conev 76); stolerie s. f. (timplarie); stoleritza s. f. (nevasta de timplar); stolitza s. f. (inv. capitala reshedintza) dim sb. rus. stolica; stolnic s. m. (inv. servitor care se ocupa de masa; inv. baiat la bucatarie; dregator domnesc sheful bucatarie palatului; din sec. XVIII titlu onorific de boierie asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de capitan) din sl. stolĭnikŭ (Miklosich Slaw. Elem. 46); stolniceasa s. f. (nevasta de stolnic); stolnicie s. f. (slujba de stolnic); stolnicel s. m. (baiat care servea masa). Din rom. provine ngr. στόλνιϰος (Meyer Neugr. St. II 79).