6 definiții pentru teșmenit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TEȘMENÍT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Buimăcit, încurcat, zăpăcit. ♦ Dezmățat; netrebnic. – V. teșmeni.
TEȘMENÍT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Buimăcit, încurcat, zăpăcit. ♦ Dezmățat; netrebnic. – V. teșmeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
teșmenit, ~ă [At: POLIZU / V: (reg) ~egit, ~elit / Pl: ~iți, ~e / E: teșmeni] (Mun) 1 a (D. oameni) Zăpăcit. 2 a (D. oameni) Smintit. 3 a (D. oameni) Desfrânat2 (7). 4 a (D. oameni) Netrebnic. 5-6 smf, a (Îf teșmelit) (Persoană) bețivă. 7-8 smf, a (Persoană) șubrezită (de boală sau de bătrânețe).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEȘMENÍT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Regional) Buimăcit, zăpăcit, smintit. A rămas teșmenită, de nu mai știa ce e cu ea pe lume. Nu bea, nu mînca. STANCU, D. 47. ◊ (Substantivat) Nu mai știa ce să facă teșmenitul de Joe, ca să moaie inima tiranei de Junona. ISPIRESCU, U. 11. ♦ Dezmățat, netrebnic. Am văzut perindîndu-se tot ce Bucureștii avea... mai teșmenit și defăimat. M. I. CARAGIALE, C. 57.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TEȘMENÍT adj. v. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, fâstâcit, imoral, intimidat, încurcat, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, zăpăcit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
teșmenit adj. v. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂȚAT. FÎSTÎCIT. IMORAL. INTIMIDAT. ÎNCURCAT. NERUȘINAT. PERVERTIT. STRICAT. VICIOS. ZĂPĂCIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
teșmenit, -ă, teșmeniți, -te adj. (reg.) 1. corupt, decăzut, depravat 2. năuc, zăpăcit
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
teșmenit, teșmenităadjectiv
- 1. Buimăcit, smintit, zăpăcit, încurcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A rămas teșmenită, de nu mai știa ce e cu ea pe lume. Nu bea, nu mînca. STANCU, D. 47. DLRLC
- Nu mai știa ce să facă teșmenitul de Joe, ca să moaie inima tiranei de Junona. ISPIRESCU, U. 11. DLRLC
-
- Am văzut perindîndu-se tot ce Bucureștii avea... mai teșmenit și defăimat. M. I. CARAGIALE, C. 57. DLRLC
-
-
etimologie:
- teșmeni DEX '98 DEX '09