terminatzie sf [At: GTN (1836) 76²/31 / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: lat terminatio onis] 1 (Lin) Sunet sau gmp de sunete care se afla la sfarshitul unui cuvant Si: (inv) terminare (2). 2 (Rar) Desinentza (1). 3 Partea terminala (1) a unui lucra.

TERMINÁTZIE terminatzii s. f. 1. Parte terminala I a unui lucru. Terminatzii nervoase. 2. Sunet sau grup de sunete care se afla la sfirshitul unui cuvint. Expresia formala a deosebirilor de gen este terminatzia substantivelor. IORDAN L. R. 284. Terminatzii... care sunau rau la urechea noastra. NEGRUZZI S. I 338.

TERMINÁTZIE s.f. 1. Partea terminala a unui lucru. 2. (Lingv.) Sunet (sau grup de sunete) care se afla la sfarshitul unui cuvant. ♦ (Rar) Desinentza. [Gen. iei. / cf. lat. terminatio fr. terminaison].

TERMINÁTZIE s. f. 1. partea terminala a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se afla la sfarshitul unui cuvant. ◊ (rar) desinentza. 3. (muz.) concluzie melodica. (< lat. terminatio)

TERMINÁTZIE ~i f. 1) Parte terminala; extremitate. ~ nervoasa. 2) lingv. Element morfologic variabil care se adauga la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima formele unei paradigme flexionare; desinentza. [G.D. terminatziei] /<lat. terminatio

terminatziune sf vz terminatzie

terminatzi(un)e f. ultima parte a unei vorbe.

*terminatziúne f. (lat. terminátio ónis). Gram. Desinentza ultima parte a uneĭ vorbe sufix: an e o terminatziune augmentativa: betzivan. SHi átzie.

terminátzie (tzie) s. f. art. terminátzia (tzia) g.d. art. terminátziei; pl. terminátzii art. terminátziile (tzii)

terminátzie s. f. (sil. tzie) art. terminátzia (sil. tzia) g.d. art. terminátziei; pl. terminátzii art. terminátziile (sil. tzii)

terminatzie

TERMINÁTZIE s. v. desinentza.

terminatzie s. v. DESINENTZA.

TERMINÁTZIE s. f. (cf. lat. terminatio fr. terminaison): (in terminologia lingvistica mai veche) partea finala a unui cuvant (de dupa radacina) reprezentata printrunul sau mai multe sunete echivalente cu o desinentza cu un sufix sau cu un sufix + o desinentza k in exemplele ar din strungar ishte din porumbishte i din pomi uri din becuri; a din buna e din bune esc din romanesc; a din canta am din plecam etzi din tacetzi etc.