19 definitzii pentru desinentza

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DESINÉNTZA desinentze s. f. Element morfologic care adaugat la tema unui cuvant exprima in flexiunea nominala cazul numarul (la adjectiv shi genul) iar in flexiunea verbala persoana numarul (shi diateza). Din fr. désinence.

DESINÉNTZA desinentze s. f. Element morfologic care adaugat la tema unui cuvant exprima in flexiunea nominala cazul numarul (la adjectiv shi genul) iar in flexiunea verbala persoana numarul (shi diateza). Din fr. désinence.

desinentza sf [At: I. GOLESCU C. / V: dezi~ (inv) ~tzia[1] ~nintza / Pl: ~tze / E: fr désinence lat desinentia] (Grm) 1 Element morfologic care se adauga dupa tema sau radacina unui cuvant pentru a arata numarul shi cazul la substantive genul numarul shi cazul la adjective persoana (shi numarul) la verbe. 2 (Pex) Terminatzie a unui cuvant. modificata

  1. Varianta desinentzia nu este consemnata in acest dictzionar. — Ladislau Strifler

DESINÉNTZA desinentze s. f. (Gram.) Element morfologic care se adauga in limbile flexionare la tema unui verb pentru a arata persoanele shi la tema unui substantiv sau adjectiv pentru a arata cazurile. Folosinduse prepozitziile in locul desinentzelor cazuale rolul prepozitziilor shi numarul lor creshte. GRAUR F. L. 181.

DESINÉNTZA s.f. Element morfologic care se adauga in limbile flexionare la tema unui cuvant pentru a arata persoanele (la verbe) shi cazurile (la substantive adjective etc.). [Var. dezinentza s.f. / cf. fr. désinence lat. t. desinentia].

DESINÉNTZA s. f. element gramatical care se adauga la sfarshitul unui cuvant pentru a constitui o forma de conjugare (la verb) sau declinare (la substantiv adjectiv). (< fr. désinence)

DESINÉNTZA ~e f. lingv. Element morfologic variabil care se adauga la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima formele unei paradigme flexionare; terminatzie. /<fr. désinence

*desinéntza f. pl. e (lat. desinentia). Gram. Terminatziune. SHi dez (dupa fr. désinence).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

desinéntza s. f. g.d. art. desinéntzei; pl. desinéntze

desinéntza s. f. g.d. art.desinéntzei; pl. desinéntze

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DESINÉNTZA s. (GRAM.) (rar) terminatzie.

DESINENTZA s. (GRAM.) (rar) terminatzie.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

DESINÉNTZA s. f. (cf. fr. désinence lat. t. desinentia): element morfologic alcatuit dintrun sunet sau dintrun grup de sunete care se adauga in limbile flexionare la tema unui cuvant pentru a exprima numarul shi cazul (la adjectiv) numarul shi persoana (la verb). In latina se putea marca shi diateza verbelor (tur din laudatur desemna persoana a IIIa singular a diatezei pasive). Pentru limba romana de exemplu ultimul e din forma fete reprezinta atat desinentza de nominativacuzativ cat shi desinentza de genitivdativ singular a substantivului fata; i din forma codri reprezinta desinentza de plural a substantivului codru; a din forma neagra reprezinta desinentza de feminin singular a adjectivului iar e din forma negre atat desinentza de feminin singular la genitivdativ cat shi desinentza de feminin plural a adjectivului neagra; i din forma cantzi reprezinta desinentza de persoana a IIa singular a indicativului prezent a verbului a canta in timp ce a din forma canta atat desinentza de persoana a IIIa singular a indicativului prezent cat shi desinentza de persoana a IIIa singular a perfectului simplu de la acelashi verb etc.

Intrare: desinentza
desinentza substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desinentza
  • desinentza
plural
  • desinentze
  • desinentzele
genitiv-dativ singular
  • desinentze
  • desinentzei
plural
  • desinentze
  • desinentzelor
vocativ singular
plural
dezinentza substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezinentza
  • dezinentza
plural
  • dezinentze
  • dezinentzele
genitiv-dativ singular
  • dezinentze
  • dezinentzei
plural
  • dezinentze
  • dezinentzelor
vocativ singular
plural
desinintza substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desinintza
  • desinintza
plural
  • desinintze
  • desinintzele
genitiv-dativ singular
  • desinintze
  • desinintzei
plural
  • desinintze
  • desinintzelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

desinentza, desinentzesubstantiv feminin

  • 1. Element morfologic care adaugat la tema unui cuvant exprima in flexiunea nominala cazul numarul (la adjectiv shi genul) iar in flexiunea verbala persoana numarul (shi diateza). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: terminatzie
    • format_quote Folosinduse prepozitziile in locul desinentzelor cazuale rolul prepozitziilor shi numarul lor creshte. GRAUR F. L. 181. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.