DESINÉNTZA desinentze s. f. (Gram.) Element morfologic care se adauga in limbile flexionare la tema unui verb pentru a arata persoanele shi la tema unui substantiv sau adjectiv pentru a arata cazurile. Folosinduse prepozitziile in locul desinentzelor cazuale rolul prepozitziilor shi numarul lor creshte. GRAUR F. L. 181.