TAMBÚR (2) tambure s. n. (1 3) tamburi s. m. 1. S. n. Piesa in forma de cilindru gol fixa sau mobila in jurul unui ax facuta din metal din lemn etc. cu diverse utilizari in tehnica; toba. 2. S. n. Portziune de prisma poligonala goala sau de cilindru gol interpusa intre o cupola shi arcurile sau zidurile care limiteaza un spatziu boltit. ♦ Spatziu amenajat la intrarea intro cladire cu o usha pivotanta pentru a proteja interiorul de aerul din exterior shi a impiedica formarea curentzilor de aer in timpul deschiderii ushilor. 3. S. m. (Ieshit din uz) Toboshar. ◊ Compus: tamburmajor = subofitzer care conducea o fanfara militara; p. ext. plutonier (intro fanfara militara). [Pl. shi: (1 n.) tambure] Din fr. tambour.

tambur² sn vz tambura¹

tambur¹ [At: STAMATI D. / V: (reg) ~bor / Pl: ~e ~uri sn ~i sm / E: fr tambour (major) ger Tambour] 1 sn (Muz; inv) Toba (1). 2 sm (Inv; pex) Toboshar (1). 3 sm (Inv; is) ~ major Subofitzer care conducea o fanfara militara. 4 sm (Inv; pex) Plutonier (intro fanfara militara). 5 sn Piesa in forma de cilindru gol fixa sau mobila in jurul unui ax facuta din metal lemn etc. cu diverse intrebuintzari in tehnica Si: toba (24). 6 sn (is) ~ gradat Piesa componenta a anumitor instrumente de masurat prevazuta cu gradatzii la unul dintre capete. 7 sn Fiecare dintre cutiile cilindrice de tabla¹ care protejeaza rotzile mashinariei unui vapor. 8 sn (Aht) Portziune prismatica sau cilindrica intre o cupola shi arcurile sau zidurile care limiteaza un spatziu boltit. 9 sn Vestibul la intrarea unei cladiri cuprins intre doua randuri de ushi. 10 sn Spatziu cilindric la o usha de intrare in interiorul careia se invarteshte o usha pivotanta cu mai multe aripi. 11 sn (Aht) Bloc de piatra care formeaza elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasica.

TAMBÚR (1 2) tambure s. n. (3) tamburi s. m. 1. S. n. Piesa in forma de cilindru gol fixa sau mobila in jurul unui ax facuta din metal din lemn etc. cu diverse intrebuintzari in tehnica; toba. 2. S. n. Portziune de prisma poligonala goala sau de cilindru gol interpusa intre o cupola shi arcurile sau zidurile care limiteaza un spatziu boltit. ♦ Spatziu amenajat la intrarea intro cladire cu o usha pivotanta pentru a proteja interiorul de aerul din exterior shi a impiedica formarea curentzilor de aer in timpul deschiderii ushilor. 3. S. m. (Ieshit din uz) Toboshar. ◊ Compus: tamburmajor = subofitzer care conducea o fanfara militara; p. ext. plutonier (intro fanfara militara). Din fr. tambour.

TAMBÚR² tambure s. n. 1. Piesa in forma de cilindru gol fixa sau mobila in jurul unui ax facuta din metal din lemn etc. shi avind diverse intrebuintzari in tehnica; toba. Brigadierul ridicase pompa de injectzie pe un fund de butoi intors; cu o mina rasucea tamburul. MIHALE O. 213. 2. Portziune de prisma poligonala goala (sau de cilindru gol) interpusa intre o cupola shi arcurile sau zidurile care limiteaza un spatziu boltit. ♦ Mic vestibul construit la intrarea unei cladiri shi cuprins intre doua rinduri de ushi. ♦ Spatziu cilindric la o usha de intrare in interiorul caruia se invirteshte o usha pivotanta cu mai multe aripi.

TAMBÚR s.n. 1. Piesa in forma de cilindru gol folosita in diferite scopuri in tehnica. ◊ Tambur gradat = piesa componenta a anumitor instrumente de masurat prevazuta cu gradatzii la unul dintre capete. 2. (Arhit.) Bloc de piatra care formeaza elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasica. 3. Vestibul construit la intrarea unei cladiri delimitat de doua randuri de ushi. ♦ Portziunea prismatica sau cilindrica interpusa intre o cupola shi arcurile sau zidurile care marginesc un spatziu boltit. ♦ Spatziu in care se invarteshte o usha pivotanta cu mai multe aripi. 4. (Tehn.) Toba. [Pl. re ruri. / < fr. tambour it. tamburo].

TAMBÚR s. n. 1. dispozitiv cilindric gol folosit in diferite scopuri in tehnica; toba. ◊ piesa cilindrica pentru spargerea shi sortarea granulometrica a pietrei. ♦ ~ grad = piesa componenta a anumitor instrumente de masurat prevazuta cu gradatzii la unul din capete. 2. (arhit.) bloc de piatra elementul constitutiv al fusului unei coloane; (p. ext.) element cilindric al unei constructzii. 3. vestibul la intrarea unei cladiri delimitat de doua randuri de ushi. ◊ portziune prismatica ori cilindrica intre o cupola shi arcurile sau zidurile care marginesc un spatziu boltit. 4. spatziu in care se invarteshte o usha pivotanta cu mai multe aripi. (< fr. tambour germ. Tambour)

TAMBÚR¹ ~e n. 1) Piesa in forma de cilindru gol cu diverse intrebuintzari in tehnica; toba. 2) Baza cilindrica sau prismatica a unei cupole. 3) Spatziu format din doua ushi duble la intrarea intro cladire servind drept mediu izolant pentru interior. 4) Platforma la intrarea intrun vagon de cale ferata. /<fr. tambour germ. Tambour

TAMBUR s.n. v. tambura.

1) tambúr (vechĭ) n. pl. e shi tambura f. pl. e (turc. tambur pers. tembur d. vgr. týmpanon shi týpanon toba timpina; ngr. tambúrĭ bg. sirb. tambura it. tamburo fr. tambour toba. V. tambur 2). Vechĭ. Un fel de mandolina cu gitu foarte lung shi cu coardele de metal. V. shi mandora.

2) tambúr n. pl. e (fr. tambour it. tamburo d. ar. tabl pl. tabul toba d. pers. tembur toba. V. tambur 1 tabulhana toba timpan taburet). Sulu cabestanuluĭ care se infashoara parima. Acoperemintu roatelor (zbaturilor) la un vapor (nu la o probela!).

tambúr² (element de arhitectura) s. n. pl. tambúre

tambúr (tehn. arhit.) s. n. pl. tambúre

tambur pl. tambure

TAMBÚR s. (TEHN.) toba.

TAMBÚR s. v. darabana toba toboshar.

TAMBUR s. (TEHN.) toba.

tambur s. v. DARABANA. TOBA. TOBOSHAR.

tambur instrument de coarde din familia lautei* raspandit in Orientul mijlociu arab. Are o tija lunga ce corespunde cutiei de rezonantza de marime mica tija care sunt intinse intre doua shi shase coarde (dupa tipul instr.) ce sunt puse in vibratzie prin ciupire cu un plectru* de otzel sau de lemn. Poate fi intrebuintzat k instr. solistic dar shi acompaniator al cantarii vocale. Dimitrie Cantemir era un virtuoz al acestui instr.