TAMBÚR (2) tambure s. n. (1 3) tamburi s. m. 1. S. n. Piesa in forma de cilindru gol fixa sau mobila in jurul unui ax facuta din metal din lemn etc. cu diverse utilizari in tehnica; toba. 2. S. n. Portziune de prisma poligonala goala sau de cilindru gol interpusa intre o cupola shi arcurile sau zidurile care limiteaza un spatziu boltit. ♦ Spatziu amenajat la intrarea intro cladire cu o usha pivotanta pentru a proteja interiorul de aerul din exterior shi a impiedica formarea curentzilor de aer in timpul deschiderii ushilor. 3. S. m. (Ieshit din uz) Toboshar. ◊ Compus: tamburmajor = subofitzer care conducea o fanfara militara; p. ext. plutonier (intro fanfara militara). [Pl. shi: (1 n.) tambure] Din fr. tambour.