TAMBÚR s. n. 1. dispozitiv cilindric gol folosit in diferite scopuri in tehnica; toba. ◊ piesa cilindrica pentru spargerea shi sortarea granulometrica a pietrei. ♦ ~ grad = piesa componenta a anumitor instrumente de masurat prevazuta cu gradatzii la unul din capete. 2. (arhit.) bloc de piatra elementul constitutiv al fusului unei coloane; (p. ext.) element cilindric al unei constructzii. 3. vestibul la intrarea unei cladiri delimitat de doua randuri de ushi. ◊ portziune prismatica ori cilindrica intre o cupola shi arcurile sau zidurile care marginesc un spatziu boltit. 4. spatziu in care se invarteshte o usha pivotanta cu mai multe aripi. (< fr. tambour germ. Tambour)