TACIÚNE taciuni s. m. 1. Ramashitza dintro bucata de lemn care a ars incomplet; carbune sau lemn in faza de ardere fara flacara. ◊ Expr. A nu avea nici taciune in vatra = a fi foarte sarac. Nui ard (nici) taciunii in vatra se spune despre un om (sarac) caruia i merge prost in toate caruia nui reusheshte nimic. 2. Boala a plantelor (cerealiere) provocata de o ciuperca parazita care se manifesta prin distrugerea totala sau partziala a partzilor atacate shi prin aparitzia in locul acestora a unei pulberi de culoare neagra; carbune. Lat. *titio onis.

taciune sm [At: DOSOFTEI PS. 216/2 / V: (reg) teci~ / Pl: ~ni / E: ml *titio onis] 1 Rest dintro bucata de lemn care nu a ars complet. 2 Carbune sau lemn care arde mocnit fara flacara Si: (ivr) ojogitura. 3 (Reg; d. doi sotzi; ie) A sta la un ~ A convietzui. 4 (Reg; ie) A se intalni doi proshti la un ~ A se casatori doi nevoiashi. 5 (Reg; iae) A se intovarashi doi nevoiashi. 6 (Reg; pex; iae; shie a ramane in coadele ~nilor) A o duce greu. 7 (Reg; ie) A lasa (pe cineva) pe coada ~nilor A permite k cineva sa traiasca in mizerie. 8 (Pop; ie) A nu avea nici (sau a nui arde nici ~nii) in vatra A fi foarte sarac. 9 (Pop; ie) A inveli ~le A fugi pe neobservate. 10 (Lsg) Boala infectzioasa mai ales a cerealelor provocata de ciuperci parazite shi manifestata prin distrugerea partziala sau totala a organelor atacate shi prin aparitzia in locul acestora a unei pulberi de culoare neagra Si: carbune malura.

TACIÚNE taciuni s. m. 1. Ramashitza dintro bucata de lemn care a ars incomplet; carbune sau lemn in faza de ardere fara flacara. ◊ Expr. A nu avea nici taciune in vatra = a fi foarte sarac. Nui ard (nici) taciunii in vatra se spune despre un om (sarac) caruia i merge prost in toate care nu izbuteshte nimic. 2. Boala a plantelor (cerealiere) provocata de o ciuperca parazita care se manifesta prin distrugerea totala sau partziala a partzilor atacate shi prin aparitzia in locul acestora a unei pulberi de culoare neagra; carbune. Din lat. *titio onis.

TACIÚNE taciuni s. m. 1. Ramashitza dintro bucata de lemn care a ars incomplet; carbune sau lemn in faza de ardere fara flacara. Lemnele din soba ajunse taciuni se prabusheau din cind in cind cu un zgomot ushor. DUMITRIU N. 132. Focul somnoros mistuia fumegind cel de pe urma taciune. HOGASH M. N. 169. Lasam taciunii sa se stinga. VLAHUTZA O. A. 384. Vuia in soba taciunele aprins. CREANGA A. 34. ◊ Fig. Ci tot mai ard in sufletumi taciuni. BENIUC V. 92. ◊ Expr. A nu avea nici taciune in vatra = a fi sarac lipit pamintului. Nui ard taciunii in vatra se spune despre un om sarac caruia nimic nu i se implineshte dupa voie care nu izbuteshte sa realizeze nimic. 2. Boala a griului a orzului a porumbului etc. provocata de o ciuperca parazita. Una din boalele popushoiului... este taciunele care creshte... pe spic sau pe shtiulete. PAMFILE A. R. 90. Grine mindre au pierit Taciune sa plamadit. HODOSH P. P. 132.

TACIÚNE ~i m. 1) Ramashitza provenita din arderea incompleta a unui corp. 2) Carbune care arde mocnit. ◊ Negru k ~ele foarte negru. 3) Boala a unor cereale (porumb grau) caracterizata prin aparitzia unei pulberi negre provocata de o ciuperca parazita; carbune. [Sil. ciu] /<lat. titio ~onis

taciune m. 1. ramashitza unui lemn ars: taciune aprins taciune stins; 2. malura boala ce preface granele intr’un praf negru. [Lat. TITIONEM].

tacĭúne m¹. (lat. *tĭtio cl. titio ónis id.; it. tizzone neap. tessone pv. tizo fr. tison sp. tizon pg. tiçao). Lemnu ars care nu s’a prefacut inca in carbune. Fig. Iron. Tacĭune acoperit om ipocrit maĭ ales care face dragoste pe ascuns. Agr. O boala molipsitoare a grinelor (numita shi carbune dupa fr. charbon) in care unele organes mincate de un praf negru saŭ cafeniŭ (ustilágo máydis). In Dor. Vs. shi tecĭune. V. malura.^[1]

taciúne s. m. pl. taciúni

taciúne s. m. pl. taciúni

TACIÚNE s. 1. carbune. (Lemnul aprins sa facut ~.) 2. (FITOP.) carbune. (Planta atacata de ~.)

TACIÚNE s. v. malura.

TACIUNE s. 1. carbune. (Lemnul aprins sa facut ~.) 2. (FITOPATOLOGIE) carbune. (Planta atacata de ~.)

taciune s. v. MALURA.

taciúne (ni) s. m. 1. Lemn ars pe jumatate. 2. Malura (Ustilago carbo). Mr. taciune tucine megl. taciuni. Lat. tĭtĭōnem (Pushcariu 1709; REW 8758) cf. it. tizzone prov. cat. tizó fr. tison sp. tizón port. tição. Pentru sensul 2 cf. calabr. tizzune sp. tizón shi fr. charbon it. carbone. Numele de taciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale cf. Bogrea Dacor. I 338) nu pare frecvent shi nici corect. Der. taciuna vb. refl. (a creshte taciunele); taciunos adj. (cu taciune; ars carbonizat).