tacĭúne m¹. (lat. *tĭtio cl. titio ónis id.; it. tizzone neap. tessone pv. tizo fr. tison sp. tizon pg. tiçao). Lemnu ars care nu s’a prefacut inca in carbune. Fig. Iron. Tacĭune acoperit om ipocrit maĭ ales care face dragoste pe ascuns. Agr. O boala molipsitoare a grinelor (numita shi carbune dupa fr. charbon) in care unele organes mincate de un praf negru saŭ cafeniŭ (ustilágo máydis). In Dor. Vs. shi tecĭune. V. malura.^[1]