taciúne (ni) s. m. 1. Lemn ars pe jumatate. 2. Malura (Ustilago carbo). Mr. taciune tucine megl. taciuni. Lat. tĭtĭōnem (Pushcariu 1709; REW 8758) cf. it. tizzone prov. cat. tizó fr. tison sp. tizón port. tição. Pentru sensul 2 cf. calabr. tizzune sp. tizón shi fr. charbon it. carbone. Numele de taciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale cf. Bogrea Dacor. I 338) nu pare frecvent shi nici corect. Der. taciuna vb. refl. (a creshte taciunele); taciunos adj. (cu taciune; ars carbonizat).