tablie sf [At: GORJAN H. I 140/18 / V: (inv) tab~ tavl~ sf (reg) ~liu sn / Pl: ~ii / E: ngr ταβλί(ον) cf tabla¹] 1 (Inv) Tabla¹ (22). 2 (Reg) Tabla¹ (6). 3 Parte a unei lucrari de tamplarie fierarie sau arhitectura formata dintro bucata subtzire shi plana de lemn de metal de material plastic etc. fixata pe scheletul unei piese de mobilier (dulap paravan etc.) sau de tamplarie (usha oblon etc.) Si: panou. 4 (Tip; inv; lpl; if tablie) Tabla¹ (38).

TABLÍE tablii s. f. 1. Tabla¹ (2). Radu Comsha citi pe tablia albastra a unei strazi un nume care i spunea ceva. C. PETRESCU I. II 179. Imi scrisara versurile cele de aur pe tablia cea de arama ce sta atirnata la poarta shcolii. GORJAN H. II 67. 2. Parte a unei lucrari de timplarie fierarie arhitectura formata dintro bucata de lemn metal etc. subtzire shi plana fixata pe scheletul unei mobile al unei ushi etc. V. panou. Au ramas cu nasurile plecate catre tablia mesei. GALAN Z. R. 283. Ieshira plecinduse pe usha cu jumatate din tablia de fier coborita. C. PETRESCU I. II 189. O odaie de cristal... cu tablii de aur. GORJAN H. I 140.

TABLÍE ~i f. 1) Placa cu inscriptzii; tabla. 2) Panou (din lemn metal plastic) fixat k element decorativ pe mobila sau pe tamplaria de interior. [G.D. tabliei; Sil. tabli] /<ngr. távli

tablie f. tabla de lemn impodobita shi incadrata de tamplarie: usha cu tablii.

tablíe f. (ngr. tavlia). Tabla mica de lemn saŭ de altceva: usha cu tabliĭ. Vechĭ tab tav.

tablíe (tabli) s. f. art. tablía g.d. art. tablíei; pl. tablíi art. tablíile

tablíe s. f. (sil. bli) art. tablía g.d. art. tablíei; pl. tablíi art. tablíile

TABLÍE s. (inv. shi reg.) tabla. (~ a unei mobile.)

TABLIE s. (inv. shi reg.) tabla. (~ a unei mobile.)