TABLÍE tablii s. f. 1. Tabla¹ (2). Radu Comsha citi pe tablia albastra a unei strazi un nume care i spunea ceva. C. PETRESCU I. II 179. Imi scrisara versurile cele de aur pe tablia cea de arama ce sta atirnata la poarta shcolii. GORJAN H. II 67. 2. Parte a unei lucrari de timplarie fierarie arhitectura formata dintro bucata de lemn metal etc. subtzire shi plana fixata pe scheletul unei mobile al unei ushi etc. V. panou. Au ramas cu nasurile plecate catre tablia mesei. GALAN Z. R. 283. Ieshira plecinduse pe usha cu jumatate din tablia de fier coborita. C. PETRESCU I. II 189. O odaie de cristal... cu tablii de aur. GORJAN H. I 140.