TABÉL tabele s. n. 1. Foaie cuprinzand nume cifre shi date introduse in rubrici cu specificatzii amanuntzite pentru a servi unui anumit scop; tabla¹ (4) tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obtzinute prin calcul prin observatzii sau experientze aranjate intro anumita ordine in shiruri shi coloane pentru ushurarea unor calcule ori pentru obtzinerea unei clasificari. 2. (Inv.) Tablou (I 1); plansha; fig. privelishte. Din lat. tabella germ. Tabelle.

TABÉL tabele s. n. 1. Foaie cuprinzand nume cifre shi date introduse in rubrici cu specificatzii amanuntzite pentru a servi unui anumit scop; tabla¹ (4) tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obtzinute prin calcul prin observatzii sau experientze aranjate intro anumita ordine in shiruri shi coloane pentru ushurarea unor calcule sau pentru obtzinerea unei clasificari. 2. (Inv.) Tablou (I 1); plansha; fig. privelishte. Din lat. tabella germ. Tabelle.

TABÉL tabele s. n. 1. Foaie cuprinzind nume cifre shi date introduse in rubrici cu specificatzii amanuntzite pentru a servi unui anumit scop. ◊ Fig. In tabelele istoriei se scrie numai veshnicul adevar. KOGALNICEANU S. A. 77. ♦ (Mat. Tehn.) Serie de valori numerice obtzinute prin calcul prin observatzii sau experientze aranjate intro anumita ordine in shiruri shi coloane pentru ushurarea anumitor calcule sau pentru obtzinerea unei clasificari. Tabele pentru calcule de rezistentza a materialelor. 2. (Invechit) Tablou; plansha. Globul de pe masa hartzile shi tabelele zoologice de pe perete erau tot atitea dovezi k shi dascalul Claitza invatzase mult de o bucata de vreme. SLAVICI O. I 109. ♦ Tablou din natura; privelishte. Versuri mai vii shi mai colorate decit cel mai nimerit tabel. ODOBESCU S. III 82. Negreshit k tabelul ce sa prezentat la ochii scriitorului a fost maretz. id. ib. III 93.

TABÉL s.n. Foaie liniata shi impartzita in rubrici completate cu cifre date etc. ♦ Lista care cuprinde cifre nume etc. aranjate intro anumita ordine; tablou. [Pl. le luri. / < lat. tabella germ. Tabelle].

TABÉL s. n. foaie impartzita in rubrici completate cu nume cifre date etc.; tablou (I 5). (< lat. tabella germ. Tabelle)

TABÉL ~e n. 1) Foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre date simboluri informatzii prezentate intro anumita ordine; tabla. 2) Lista de termeni simboluri sau valori numerice sistematizate intrun anumit mod (pentru a ushura folosirea lor). 3) Material didactic constand dintro coala de hartie care este desenata o ilustratzie a temei de studiu. /<lat. tabella germ. Tabelle

tabél V. tabela.

tabéla f. pl. e (lat. tabella scindurica tablitza; it. tabelle; germ. tabelle pol. tabela rus. tábelĭ). Rar. Tabla (de scris cu creta). Tabloŭ (lista). Tablitza. SHi (dupa rus.) tabél (n. pl. e) tabloŭ lista.

tabél s. n. pl. tabéle; abr. tab.

tabél s. n. pl. tabéle

TABÉL s. 1. (rar) tabela (inv.) tabla tablou. (A completat un ~.) 2. lista (inv.) izvod. (Un ~ al locatarilor.) 3. tabla. (~ inmultzirii.)

TABÉL s. v. cadru peisaj plansha privelishte scena tablou vedere.

TABEL s. 1. (rar) tabela (inv.) tabla tablou. (A completat un ~.) 2. lista (inv.) izvod. (Un ~ al locatarilor.)

tabel s. v. CADRU. PEISAJ. PLANSHA. PRIVELISHTE. SCENA. TABLOU. VEDERE.