PLÁNȘĂ, planșe, s. f. 1. Foaie de hârtie (mai groasă) cu reproduceri de desene, fotografii sau picturi, folosită ca ilustrație într-o carte; carton cu desene sau cu fotografii, care servește ca material didactic (la predarea științelor naturale). ♦ Coală, foaie mare de hârtie pe care s-a executat un desen tehnic, o hartă etc.; desen tehnic executat pe o astfel de coală. 2. Placă de metal sau de lemn în care se sapă litere, note muzicale etc. spre a fi folosită în gravură. 3. Fiecare dintre plăcile de beton ale pavajului unei șosele, limitată de rosturile de dilatație. – Din fr. planche.

planșă sf [At: HASDEU, Î. V. 17 / Pl: ~șe / E: fr planche] 1 Foaie de hârtie mai groasă pe care sunt reproduse desene, fotografii sau picturi, folosită ca ilustrație într-o carte. 2 Carton cu desene sau fotografii care servește ca material didactic. 3 Foaie de hârtie groasă sau carton pe care sunt reproduse fotografii, desene ori picturi sau pe care s-a efectuat un desen tehnic, o hartă etc. 4 (Pex) Desen tehnic executat pe o planșă (3). 5 Placă de metal sau de lemn pe care se gravează litere, note muzicale, desene etc. spre a fi reproduse prin tipar. 6 Placă de lemn, în formă dreptunghiulară și nu prea groasă, cu diferite utilizări. 7 Fiecare dintre plăcile de beton sau de ciment ale pavajului unei șosele, limitată de rosturile de dilatație longitudinale și transversale.

PLÁNȘĂ, planșe, s. f. 1. Foaie de hârtie (mai groasă) pe care sunt reproduse desene, fotografii sau picturi, folosită ca ilustrație într-o carte; carton cu desene sau cu fotografii, care servește ca material didactic (la predarea științelor naturale). ♦ Coală, foaie mare de hârtie pe care s-a executat un desen tehnic, o hartă etc.; desen tehnic executat pe o astfel de coală. 2. Placă de metal sau de lemn în care se sapă litere, note muzicale etc. spre a fi folosită în gravură. 3. Fiecare dintre plăcile de beton ale pavajului unei șosele, limitată de rosturile de dilatație. – Din fr. planche.

PLÁNȘĂ, planșe, s. f. 1. Foaie de hîrtie (mai groasă) cu reproduceri de desene, fotografii sau picturi, folosită ca ilustrație într-o carte; carton cu desene sau cu fotografii, care servește ca material didactic (mai ales la predarea științelor naturale); foaie de hîrtie pe care s-a executat un desen tehnic, o hartă etc. (v. schiță). Planșe zoologice. ▭ Scoase un sul de hîrtie, din care desfășură o planșă colorată. MIHALE, O. 256. 2. Placă de metal sau de lemn în care se sapă litere, note muzicale etc., spre a fi reproduse prin tipar. Niște planșe de ale statului-major tăiate în două și rezemate pe căpriori serveau de mese de joc. D. ZAMFIRESCU, R. 202. 3. Fiecare dintre plăcile de beton ale pavajului unei șosele, limitată de rosturile de dilatație. 4. Bridă (2).

PLÁNȘĂ s.f. 1. Coală, foaie (mare) de hârtie care cuprinde un desen (tehnic). 2. Reproducere cu ajutorul tiparului a unui desen sau a unei picturi. 3. Fiecare dintre plăcile de beton ale pavajului unei șosele. [< fr. planche].

PLÁNȘĂ s. f. 1. foaie de hârtie care cuprinde un desen (tehnic). 2. reproducere cu ajutorul tiparului a unui desen, a unei picturi. 3. fiecare dintre plăcile de beton ale pavajului unei șosele. 4. (sport) bandă specială de lemn în formă de schi mai scurt, care permite unei persoane deplasarea, prin tractare, pe suprafața apei. (< fr. planche)

PLÁNȘĂ ~e f. 1) Piesă plană de lemn, subțire având lungimea mai mare decât lățimea. 2) Coală de hârtie mai groasă ca de obicei, pe care sunt reproduse desene, fotografii, picturi, folosită ca ilustrație într-o carte. 3) Carton pe care este executată o ilustrație, servind ca material didactic; tabel. 4) Placă de lemn sau de metal în care se sapă litere sau note muzicale, folosită în gravură. 5) Placă de beton folosită la pavarea drumurilor. /<fr. planche

planșă f. 1. suprafața plană din lemn sau metal pe care s’a gravat o figură, un desen; 2. stampă scoasă pe această planșă: operă ornată cu planșe (= fr. planche).

*plánșă f., pl. e (fr. planche, scîndură, d. lat. planca). Placă de metal saŭ de lemn pe care gravoru a gravat ceva. Stampă scoasă cu această placă.

plánșă-hártă s. f. Planșă conținând hărți ◊ „Printre ultimele achiziții ale Muzeului marinei române din Constanța se numără o valoroasă lucrare editată în anul 1684 la Veneția, cuprinzând 40 de planșe-hărți în care se descrie cursul superior al Dunării, cu date despre navigația fluvială în acea vreme. Prețioase informații științifice prezintă și harta-mercator întocmită în anul 1628.” R.l. 12 I 71 p. 5 (din planșă + hartă)

plánșă s. f., art. plánșa, g.-d. art. plánșei; pl. plánșe

plánșă s. f., g.-d. art. plánșei; pl. plánșe

planșă, pl. planșe

PLÁNȘĂ s. (înv.) tabel, tablă. (O ~ la geografie.)

PLANȘĂ s. (înv.) tabel, tablă. (O ~ la geografie.)

PLANȘĂ DE BORD placă pe care sunt montate toate aparatele de bord necesare navigației.