opțiuni
  • info

12 definiții pentru tăbăcar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBĂCÁR, tăbăcari, s. m. Muncitor specialist în tăbăcitul pieilor; tabac2, timar, argăsitor. – Tabac2 + suf. -ar.

TĂBĂCÁR, tăbăcari, s. m. Muncitor specialist în tăbăcitul pieilor; tabac2, timar, argăsitor. – Tabac2 + suf. -ar.

tăbăcar1 sm [At: (a. 1694) IORGA, S. D. V, 95 / Pl: ~i / E: tabac1 + -ar] 1 Persoană specializată în tăbăcitul1 (1) pieilor Si: argăsitor, (îrg) tălpar (1), (înv) tabac1 (1), (reg) dubălar, opincarăș, orgar, pielccir, timar1 (1). 2 Persoană care vinde piei tăbăcite2 (1) Si: (înv) tabac1 (2), (reg) timar1 (2).

tăbăcar2 [At: MOLNAR, RET. 62/16 / Pl: ~i sm, ~e sn / E: tabac2 + -ar] 1 sm (Îrg) Persoană care fumează sau prizează tabac2 (1) Si: (îrg) tăbăcaș. 2 sm (Înv) Fabricant de tabac2 (1). 3 sm (Înv) Negustor de tabac2 (1). 4 sn (Îvr) Tabacheră (1).

TĂBĂCÁR, tăbăcari, s. m. Specialist în tăbăcitul pieilor; dubălar. Sînt fire nevăzute mai tari ca otgoanele, trăgîndu-l spre o lume pe vecie străină de lumea calfei de tăbăcar. C. PETRESCU, A. R. 56. Eu – ca să zic așa – ce sînt decît o calfă de tăbăcar murdar, soios așa cum sînt, pe cît timp el?... ARDELEANU, D. 29. Măcelarii alergară, Carnea-ndată-o cumpărară, Și pielea ei, tăbăcarii. ALECSANDRI, P. P. 266.

TĂBĂCÁR, tăbăcari, s. m. Specialist în tăbăcitul pieilor. – Din tabac2 + suf. -ar.

TĂBĂCÁR ~i m. Muncitor specializat în tăbăcirea pieilor. /tabac + suf. ~ar

tăbăcar m. cel ce tăbăcește piei sau le vinde deja tăbăcite.

tăbăcár m. (d. tabac 1. D. rom. vine sîrb. tabakar). Sud. Acela care tăbăcește (tabac, dubălar). – Fem. -ăreásă, în est și -ăríță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăbăcár s. m., pl. tăbăcári

tăbăcár s. m., pl. tăbăcári

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂBĂCÁR s. argăsitor, (reg.) opincarăș, orgar, tălpar, timar, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubălar, (înv.) solonar, tabac. (~ul se ocupă cu tăbăcitul pieilor.)

TĂBĂCAR s. argăsitor, (reg.) opincarăș, orgar, tălpar, timar, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubălar, (înv.) solonar, tabac. (~ se ocupă cu tăbăcitul pieilor.)

Intrare: tăbăcar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbăcar
  • tăbăcarul
  • tăbăcaru‑
plural
  • tăbăcari
  • tăbăcarii
genitiv-dativ singular
  • tăbăcar
  • tăbăcarului
plural
  • tăbăcari
  • tăbăcarilor
vocativ singular
  • tăbăcarule
  • tăbăcare
plural
  • tăbăcarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăbăcar, tăbăcarisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor specialist în tăbăcitul pieilor; tabac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: argăsitor dubălar tabac timar
    • format_quote Sînt fire nevăzute mai tari ca otgoanele, trăgîndu-l spre o lume pe vecie străină de lumea calfei de tăbăcar. C. PETRESCU, A. R. 56. DLRLC
    • format_quote Eu – ca să zic așa – ce sînt decît o calfă de tăbăcar murdar, soios așa cum sînt, pe cît timp el?... ARDELEANU, D. 29. DLRLC
    • format_quote Măcelarii alergară, Carnea-ndată-o cumpărară, Și pielea ei, tăbăcarii. ALECSANDRI, P. P. 266. DLRLC
etimologie:
  • Tabac + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.