12 definitzii pentru tabac (tabacar)
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
TABÁC2 tabaci s. m. (Inv.) Tabacar. Din tc. tabāk.
tabac1 sm [At: ANON. CAR. / V: (inv; nob) tabanc (reg) tob~ / Pl: ~aci / E: tc tabak tobac cf mg tabak] (Inv) 12 Tabacar1 (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
TABÁC2 tabaci s. m. Tabacar. Din tc. tabāk.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
TABÁC2 tabaci s. m. (Astazi rar) Tabacar. Albia riului se ingusta... incepea stapinirea tabacilor care ishi argaseau pieile in Dimbovitza. PAS L. I 70. In stinga manastirii... doi tabaci duceau pe umeri atirnate de o prajina lunga piei crude. CAMIL PETRESCU O. I 446. Populatziunea orashelor se compunea de meseriashi shi negutzatori... curelari ceaprazari tabaci. GHICA S. XIV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
TABÁC2 ~ci m. rar Muncitor specializat in tabacirea pieilor; argasitor; dubalar; tabacar. /<turc. tabak
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
tabac m. tabacar: ulitza tabacilor. [Turc. TABBAK].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
1) tabác m. (turc. pop. tabak lit. [d. ar.] debbagh; ngr. tabákis alb. bg. tabak ung. tabak shi tobak). Munt. vest. Tabacar.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
tabác1 (tabacar) (inv.) s. m. pl. tabáci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
tabác (tabacar) s. m. pl. tabáci
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
TABÁC s. v. argasitor tabacar tutun tutun turcesc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
tabac s. v. ARGASITOR. TABACAR. TUTUN. TUTUN TURCESC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tabác (ci) s. m. Muncitor care tabaceshte pieile argasitor. Mr. tabac. Tc. (arab.) tabak (SHeineanu II 338) cf. alb. bg. sb. megl. tabak ngr. ταμπάϰης. Der. tabaci vb. (a argasi a dubi; a usaca pielea la soare) cf. megl. tabatzǫs tabatziri; tabacar s. m. (argasitor); tabacarie s. f. (meseria shi atelierul tabacarului); tabaceala s. f. (argaseala); tabacit s. n. (argasit); tabacareasa s. f. (Mold. un anumit joc de cartzi).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
tabac, tabacisubstantiv masculin
-
- Albia riului se ingusta... incepea stapinirea tabacilor care ishi argaseau pieile in Dimbovitza. PAS L. I 70. DLRLC
- In stinga manastirii... doi tabaci duceau pe umeri atirnate de o prajina lunga piei crude. CAMIL PETRESCU O. I 446. DLRLC
- Populatziunea orashelor se compunea de meseriashi shi negutzatori... curelari ceaprazari tabaci. GHICA S. XIV. DLRLC
-
etimologie:
- tabāk DEX '98 DEX '09