opțiuni
  • info

9 definiții pentru timar (tăbăcar)

Explicative DEX

TIMÁR1, timari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Din magh. timár.

TIMÁR1, timari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Din magh. timár.

timar1 sm [At: (a. 1772) IORGA, S. D. XII, 186 / V: (îvr) ~iu, ~mnar / Pl: ~i / E: mg timar] (Reg) 1-2 Tăbăcar1 (1-2).

TIMÁR, timari, s. m. (Regional) Meseriaș care se ocupă cu argăsitul sau tăbăcitul pieilor. Cînii fiind flămînzi, au văzut niște piei într-un rîu, pusă de timari să se moaie. ȚICHINDEAL, F. 96.

1) timár m. (ung. timár). Ban. Trans. Tăbăcar (Neam. Rom. I, 308, și Iorga, Negoț. 172).

Ortografice DOOM

timár1 (tăbăcar) (reg.) s. m., pl. timári

timár (tăbăcar) s. m., pl. timári

Relaționale

TIMÁR s. v. argăsitor, tăbăcar.

timar s. v. ARGĂSITOR. TĂBĂCAR.

Etimologice

timár (-ri), s. m. – (Banat) Tăbăcar. Mag. timár (Scriban).

Intrare: timar (tăbăcar)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timar
  • timarul
  • timaru‑
plural
  • timari
  • timarii
genitiv-dativ singular
  • timar
  • timarului
plural
  • timari
  • timarilor
vocativ singular
  • timarule
  • timare
plural
  • timarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

timar, timarisubstantiv masculin

  • 1. regional Argăsitor, tăbăcar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: argăsitor tăbăcar
    • format_quote Cînii fiind flămînzi, au văzut niște piei într-un rîu, pusă de timari să se moaie. ȚICHINDEAL, F. 96. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „timar”

Visit YouGlish.com