SÂNEÁȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneáță s. f., sânéț s. n.] – Din sl. svinĭcĭ „plumb”.

sâneață sf [At: MOXA, 404/14 / V: săn~, săneț (Pl: și săneți) sn, sen~, seneț sn, sin~, sineț, siniț, ~eț sn, svin~ / Pl: ~ețe / E: slv свинєць] 1 (Înv; Mol) Flintă¹. 2 (Rar; pex; lpl) Plumbi de încărcat pușca. 3 Lovitură dată cu o sâneață (1).

SÂNEÁȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneáță s. f., sânéț s. n.] – Din sl. svinĩcĩ „plumb”.

săneață sf vz sâneață^[1] corectată

săneț sm vz sâneață

sâneț² sn vz sâneață

seneață sf vz sâneață

seneț sn vz sâneață^[1] corectată

sineață sf vz sâneață

sineț² sn vz sâneață

siniț sn vz sâneață

SĂNEÁȚĂ s. f. v. sîneață.

SINEÁȚĂ s. f. v. sîneață.

SÎNEÁȚĂ, sînețe, s. f. (Învechit și arhaizant; și în forma sineață) Pușcă primitivă cu cremene. Ici-colo, un bănuț cu pajura ștearsă, vrun pieptene ori un vîrf de sineață, mîncat de rugină. C. PETRESCU, A. 23. Fiecare avea cîte o sineață pe umăr. GANE, N. II 67. Un... urs a smucit sineața din mîna vînătorului. NEGRUZZI, S. I 319. – Variante: săneáță (SADOVEANU, O. VII 131, ODOBESCU, S. I 65), sineáță (NEGRUZZI, S. I 319) s. f., sîneț (NEGRUZZI, S. I 118) s. n.

SÎNÉȚ s. n. v. sîneață.

SINEAȚĂ s.f. (Mold.) 1. Pușcă primitivă, cu cremene. De vor și iesi vrăjmașii lor înainte, se vor apăra din sinețe și se vor sprijini din arme. URECHE. Au nemerit glontul den sineț pe Caracaș-Pașea, dirept pren cap. M. COSTIN. Moscalii alergară ca să săvîrșască cu sinețile lor aceea ce Incepusâ atîta de bine tunurile lor. VP, 74^r; cf. PSEUDO-AMIRAS: VP, 67^r, 69^r, 74^v. 2. Lovitură, izbitură dată cu o sineață. Dintr-o 1000 de sinețe abie să tîmplă de lovește un om. NECULCE. Variante: săneață (M. COSTIN), sineț s.m. (M. COSTIN), sîneț s. m. (PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: sl. svinĭcĭ. Vezi și sinețar, sînețaș.

săneață f. V. sineață: vânătorii purtau sănețe OD.

sineață f. flintă: înarmați cu lănci și săbii, cu arce și sineți NEGR. [Vechiu-rom. svineață (MOXA) = slav. SVINĬȚI, plumb].

sineáță f. și (rar) -éț n., pl. ețe (vrom. [Moxa], svineață, d. vsl. svinĭcĭ, plumb; rus. svinéc). Vechĭ. Flintă, pușcă cu cremene.

sâneáță s. f., g.-d. art. sânéței; pl. sânéțe

sâneáță s. f., g.-d. art. sânéței; pl. sânéțe

SÂNEÁȚĂ s. v. pușcă.

SÂNEÁȚĂ s. flintă, (înv. și reg.) durdă. (Trage cu ~.)

SÎNEAȚĂ s. flintă, (înv. și reg.) durdă. (Trage cu ~.)

sîneață s. v. PUȘCĂ.

sineáță (-éțe), s. f. – Pușcă. – Var. săneață, săneț, sineț, înv. svineațà. Sl. svinĭcĭ „plumb” (Tiktin). Sec. XVII-XVIII, Mold. – Der. sinețar, s. m. (fabricant de puști); sinețaș, s. m. (pușcaș).