11 definiții pentru durdă
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DÚRDĂ, durde, s. f. (Înv. și reg.) Pușcă; flintă. – Et. nec.
DÚRDĂ, durde, s. f. (Înv. și reg.) Pușcă; flintă. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
dúrdă1 sf [At: ALECSANDRI, P. II, 452 / Pl: ~de / E: nct] (Îrg) 1 Pușcă de dimensiuni mari. 2 Flintă ghintuită cu țeavă scurtă și largă. 3 Măciucă ghintuită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dúrdă2 sf [At: DLR ms / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Parte la loitra carului, nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DÚRDĂ, durde, s. f. (Învechit și popular) Pușcă; carabină, flintă. Avea în spate o durdă, cum se spunea pe vremea aceea, adică o pușcă cu gura țevii ca o pîlnie. SADOVEANU, O. VIII 51. Îi place pe cîmp neted cu durda să vîneze. ALECSANDRI, P. III 452. El are, măi frate, Săbii lungi și late, Durdă ghintuită, Inimă-oțelită. id. P. P. 63.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DÚRDĂ ~e f. înv. Armă de foc primitivă, cu țava lungă, cu cremene și cu fitil; flintă. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
durdă f. pușcă largă și scurtă: are durda ghintuită POP. [Lit. (arma) cea plină].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dúrdă f., pl. e (d. durd). Un fel de pușcă cu țeavă foarte groasă. – Dim. durduliță, pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dúrdă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. dúrdei; pl. dúrde
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dúrdă (pușcă) s. f., g.-d. art. dúrdei; pl. dúrde
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DÚRDĂ s. v. flintă, pușcă, sâneață.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
durdă s. v. FLINTĂ. PUȘCĂ. SÎNEAȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
durdă, durdesubstantiv feminin
- 1. Carabină, flintă, pușcă, sâneață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Avea în spate o durdă, cum se spunea pe vremea aceea, adică o pușcă cu gura țevii ca o pîlnie. SADOVEANU, O. VIII 51. DLRLC
- Îi place pe cîmp neted cu durda să vîneze. ALECSANDRI, P. III 452. DLRLC
- El are, măi frate, Săbii lungi și late, Durdă ghintuită, Inimă-oțelită. ALECSANDRI, P. P. 63. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09