sustzinator ~oare [At: GHICA C. E. II 334 / V: (rar) ~iitor / Pl: ~i~oare / E: sustzine + ator] 1 a (D. stalpi grinzi ziduri etc.) Care sustzine (1) o greutate o povara Si: sprijinator (1). 23 smf a (Persoana) care sustzine (2) ceva sau pe cineva Si: ajutor (17) aparator (1) ocrotitor protector reazem (8) sprijin sprijinitor (rar) proteguitor protejator (inv) arca (2) partinitor pazitor priitor scutitor. 4 smf (Spc) Persoana care sustzine (2) un sportiv o echipa sportiva un club sportiv etc. Si: simpatizant suporter. 56 smf a (Persoana) care sustzine (5) o alta persoana o institutzie etc. Si: intretzinator.

SUSTZINATÓR² OÁRE sustzinatori oare s. m. shi f. 1. Persoana care sprijina sustzine apara ceva sau pe cineva; aparator. O bucata de vreme soiul asta de arta na convenit celor ce se ocupau cu dinsa cum nau convenit multa vreme adevarurile shtiintzifice sustzinatorilor religiei. IONESCURION C. 57. 2. Persoana care intretzine cu mijloace materiale alta persoana o institutzie etc. Unica sustzinatoare a familiei.

SUSTZINATÓR OÁRE adj. s.m. shi f. (Persoana) care sustzine pe cineva sau ceva; care intretzine cu mijloace materiale pe cineva. // s.n. Sustzinator plantar = aparat ortopedic alcatuit dintro lama pentru sustzinerea boltzii unui picior plat; supinator. [< sustzine + (a)tor dupa fr. souteneur].

SUSTZINATÓR OÁRE I. adj. s. m. f. (cel) care sustzine pe cineva sau ceva; care intretzine cu mijloace materiale pe cineva. II. s. n. ~ plantar = aparat ortopedic dintro lama pentru sustzinerea boltzii unui picior plat; supinator. (< sustzine + /a/tor)

sustzinatór s. n. Intaritor ◊ „In nici un caz nu a folosit substantze interzise. M. avea nevoie de orice numai de sustzinatoare nu. Era k o stanca nul putea opri nimeni.” Ev.z. 8 II 93 p. 11 (din sustzine + tor; DEX alte sensuri)

SUSTZINATÓR ~oáre (~óri ~oáre) shi substantival 1) Care sustzine; sprijinitor. 2) fig. (despre persoane) Care serveshte drept reazem; sprijinitor. /a sustzine + suf. ~tor

sustziitor ~oare a smf vz sustzinator

*sustziitór shi sustzinatór oáre s. Care sustzine: sustzinatoru familiiĭ.

sustzinatór adj. m. s. m. pl. sustzinatóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. sustzinatoáre

sustzinatór adj. m. s. m. pl. sustzinatóri; f. sg. shi pl. sustzinatoáre

SUSTZINATÓR adj. s. 1. adj. sprijinitor (livr.) portant. (Stalpi ~.) 2. s. v. adept. 3. s. v. suporter. 4. s. v. aparator. 5. s. (rar) intretzinator. (~ de familie.)

SUSTZINATOR adj. s. 1. adj. sprijinitor. (Stilpi ~.) 2. s. adept partizan (rar) partash (inv.) partean. (~ al unei doctrine.) 3. s. suporter. (Un ~ infocat al echipei.) 4. s. aparator ocrotitor protector sprijin sprijinitor (rar) proteguitor protejator (inv.) arca partinitor pazitor priitor scutitor (fig.) reazem. (El era ~ sau in zile de restrishte.) 5. s. (rar) intretzinator. (~ de familie.)