9 definitzii pentru surghiunit (s.m.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
SURGHIUNÍT A surghiunitzi te s. m. shi f. (Inv.) Persoana exilata; proscris. V. surghiuni.
surghiunit ~a [At: IST. TZ. R. 123 / V: (inv) ~gunit / Pl: ~itzi ~e / E: surghiuni] 12 a smf Exilat (34). 34 a smf (Pex) Deportat2 (12). 5 a (Fig) Alungat2 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
SURGHIUNÍT A surghiunitzi te s. m. shi f. Persoana exilata; proscris. V. surghiuni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ionel
- actziuni
SURGHIUNÍT A surghiunitzi te s. m. shi f. (Astazi rar) Persoana exilata. Surghiunitzii din 1848.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SURGHIUNÍT ~ta (~tzi ~te) m. shi f. inv. Persoana supusa surghiunului; exilat; deportat. [Sil. ghiu] /v. a surghiuni
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
surgunit ~a a vz surghiunit
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
SURGUNÍT A s. m. shi f. v. surghiunit.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de gall
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
SURGHIUNÍT adj. s. (JUR.) 1. adj. s. v. exilat. 2. s. v. deportat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
SURGHIUNIT adj. s. (JUR.) 1. adj. s. alungat exilat gonit izgonit pribeag proscris (livr.) relegat (inv.) surghiun. 2. s. deportat.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
surghiunit, surghiunitzisubstantiv masculin surghiunita, surghiunitesubstantiv feminin
-
- Surghiunitzii din 1848. DLRLC
-
etimologie:
- surghiuni DEX '98 DEX '09