9 definiții pentru surghiunit (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană exilată; proscris. – V. surghiuni.
surghiunit, ~ă [At: IST. Ț. R. 123 / V: (înv) ~gunit / Pl: ~iți, ~e / E: surghiuni] 1-2 a, smf Exilat (3-4). 3-4 a, smf (Pex) Deportat2 (1-2). 5 a (Fig) Alungat2 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. Persoană exilată; proscris. – V. surghiuni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. (Astăzi rar) Persoană exilată. Surghiuniții din 1848.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURGHIUNÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. înv. Persoană supusă surghiunului; exilat; deportat. [Sil. -ghiu-] /v. a surghiuni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
surgunit, ~ă a vz surghiunit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURGUNÍT, -Ă s. m. și f. v. surghiunit.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SURGHIUNÍT adj., s. (JUR.) 1. adj., s. v. exilat. 2. s. v. deportat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SURGHIUNIT adj., s. (JUR.) 1. adj., s. alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. 2. s. deportat.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
surghiunit, surghiunițisubstantiv masculin surghiunită, surghiunitesubstantiv feminin
-
- Surghiuniții din 1848. DLRLC
-
etimologie:
- surghiuni DEX '98 DEX '09