opțiuni
  • info

11 definiții pentru exilat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.

EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.

exilat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: exila] 1-4 Exilare (1-4).

exilat2, ~ă [At: HELIADE, O. I, 320 / V: (înv) esi~, ezi-, (îvr) esiliat / P: eg-zi~ / Pl: ~ați, ~e / E: exila] 1-2 smf, a (Persoană) care a fost condamnată la exil sau se află în exil (1) Si: deportat, expulzat, surghiunit, (înv) desțărat. 3-4 smf, a (Persoană) care a părăsit de bunăvoie țara sau localiatea de origine (de teama persecuției) Si: emigrat, expatriat. 5 a (Fig; rar) Izolat2.

EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. 1. Pedepsit cu exilul, izgonit din țara sa, surghiunit. Se simt ca exilați în orașul lor, străini lîngă căminul lor. EMINESCU, N. 84. ◊ (Substantivat) Călătorul se întoarce, pe cînd exilatul are puțină nădejde. SADOVEANU, Z. C. 96. Recădea în somnolența și melancolia lui de exilat. ANGHEL, PR. 43. 2. Retras, izolat. De bunăvoia lor trăiau exilați la vreun sat, spre a se iubi departe de zgomotul lumei. EMINESCU, N. 83.

EXILÁT, -Ă adj., s.m. și f. Condamnat la exil; surghiunit. ♦ (Fig.) Retras, izolat. [< exila].

EXILÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. condamnat la exil; aflat în exil. 2. (fig.) retras, izolat. (< exila)

EXILÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este pedepsit cu exil sau este plecat de bunăvoie din țara sa. /v. a exila

exilat m. cel ce trăiește în exil.

*exilát, -ă adj. și s. Care e în exil. – Ob. egz- (după fr.).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXILÁT adj., s. (JUR.) alungat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun.

EXILAT adj., s. (JUR.) alungat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun.

Intrare: exilat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exilat
  • exilatul
  • exilatu‑
  • exilată
  • exilata
plural
  • exilați
  • exilații
  • exilate
  • exilatele
genitiv-dativ singular
  • exilat
  • exilatului
  • exilate
  • exilatei
plural
  • exilați
  • exilaților
  • exilate
  • exilatelor
vocativ singular
  • exilatule
  • exilate
  • exilată
  • exilato
plural
  • exilaților
  • exilatelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exilat, exilatăadjectiv

  • 1. adesea substantivat Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: surghiunit
    • format_quote Se simt ca exilați în orașul lor, străini lîngă căminul lor. EMINESCU, N. 84. DLRLC
    • format_quote Călătorul se întoarce, pe cînd exilatul are puțină nădejde. SADOVEANU, Z. C. 96. DLRLC
    • format_quote Recădea în somnolența și melancolia lui de exilat. ANGHEL, PR. 43. DLRLC
    • 1.1. figurat Izolat, retras. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: izolat retras
      • format_quote De bunăvoia lor trăiau exilați la vreun sat, spre a se iubi departe de zgomotul lumei. EMINESCU, N. 83. DLRLC
etimologie:
  • vezi exila DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.