optziuni
  • info

13 definitzii pentru supletiv

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

SUPLETÍV A supletivi e adj. 1. (Despre forme gramaticale) Care completeaza care intregeshte ansamblul formelor flexionare ale unui cuvant. 2. (Despre o norma legala) Care se aplica in masura in care partzile nu stabilesc altfel prin actele juridice care le incheie; facultativ. Din fr. supplétif.

SUPLETÍV A supletivi e adj. 1. (Despre forme gramaticale) Care completeaza care intregeshte ansamblul formelor flexionare ale unui cuvant. 2. (Despre o norma legala) Care se aplica in masura in care partzile nu stabilesc altfel prin actele juridice care le incheie; facultativ. Din fr. supplétif.

supletiv ~a a [At: ALEXI W. / Pl: ~i ~e / E: fr suppltétif] 1 (Grm; d. forme gramaticale ale aceleiashi paradigme) Care provine de la o radacina diferita de cea de baza Si: (rar) completiv. 2 (Jur; d. o norma legala) Care se aplica in masura in care partzile nu stabilesc altfel in actele juridice care le incheie. 3 (Pex) Facultativ.

SUPLETÍV A supletivi e adj. (Despre forme gramaticale) Care intregeshte completeaza schema flexionara a unui cuvint. Verbul «a fi» are in flexiunea sa formele supletive «sint» shi «este» care provin de la alte radicale decit verbul «a fi».

SUPLETÍV A adj. (Despre forme gramaticale) Care completeaza schema flexionara a unui cuvant. [< fr. supplétif cf. lat. suppletus].

SUPLETÍV A adj. 1. (despre forme gramaticale) care completeaza schema flexionara a unui cuvant. 2. (despre o norma legala) care se aplica in masura in care partzile nu convin altfel prin actele juridice care le incheie; interpretativ facultativ. (< fr. supplétif)

SUPLETÍV ~a (~i ~e) (despre forme gramaticale) Care completeaza paradigma formelor flexionare ale unui cuvant; care ishi modifica radicalul. [Sil. suple] /<fr. suppletif

supletiv a. care completeaza.

*supletív a adj. (lat. suppletivus). Gram. Suplementar care completeaza intzelesu cuvintuluĭ principal.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

supletív (suple) adj. m. pl. supletívi; f. supletíva pl. supletíve

supletív adj. m. (sil. ple) pl. supletívi; f. sg. supletíva pl. supletíve

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SUPLETÍV adj. (JUR.) facultativ. (O norma legala ~.)

SUPLETIV adj. (JUR.) facultativ. (O norma legala ~.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

SUPLETÍV A adj. (< fr. supplétif cf. lat. suppletus): in sintagma forma supletiva (v.).

Intrare: supletiv
supletiv adjectiv
  • silabatzie: su-ple-tiv info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supletiv
  • supletivul
  • supletivu‑
  • supletiva
  • supletiva
plural
  • supletivi
  • supletivii
  • supletive
  • supletivele
genitiv-dativ singular
  • supletiv
  • supletivului
  • supletive
  • supletivei
plural
  • supletivi
  • supletivilor
  • supletive
  • supletivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

supletiv, supletivaadjectiv

  • 1. (Despre forme gramaticale) Care completeaza care intregeshte ansamblul formelor flexionare ale unui cuvant. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Verbul «a fi» are in flexiunea sa formele supletive «sunt» shi «este» care provin de la alte radicale decat verbul «a fi». DLRLC
  • 2. (Despre o norma legala) Care se aplica in masura in care partzile nu stabilesc altfel prin actele juridice care le incheie. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: facultativ
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.