13 definitzii pentru facultativ
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
FACULTATÍV A facultativi e adj. Care este lasat la alegerea la voia cuiva care nu este obligatoriu; benevol. Din fr. facultatif.
FACULTATÍV A facultativi e adj. Care este lasat la alegerea la voia cuiva care nu este obligatoriu; benevol. Din fr. facultatif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
facultativ ~a a [At: GHICA S. 450 / Pl: ~i ~e / E: fr facultatif] Care nu e obligatoriu Si: benevol.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
FACULTATÍV A facultativi e adj. (In opozitzie cu obligatoriu) Lasat la alegere dupa voia cuiva neobligatoriu benevol. Statzie facultativa. Bibliografie facultativa.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
FACULTATÍV A adj. Lasat facut la alegerea dupa voia dupa bunul plac al cuiva; benevol. [< fr. facultatif].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
FACULTATÍV A adj. lasat la alegerea la voia cuiva; neobligatoriu benevol. (< fr. facultatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
FACULTATÍV ~a ( ~i ~e) (despre lectzii prelegeri cursuri etc.) Care poate fi frecventat dupa dorintza. /<fr. facultatif
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
facultativ a. care se poate face sau nu (in opozitziune cu obligatoriu).
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*facultatív. a adj. (d. facultate; fr. facultatif). Care e lasat la voĭa ta sal facĭ orĭ nu: munca facultativa. Adv. In mod facultativ.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
facultatív adj. m. pl. facultatívi; f. facultatíva pl. facultatíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
facultatív adj. m. pl. facultatívi; f. sg. facultatíva pl. facultatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
FACULTATÍV adj. 1. v. benevol. 2. v. optzional. 3. v. supletiv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
FACULTATIV adj. 1. benevol nesilit. (Contributzii ~.) 2. (JUR.) supletiv. (O norma legala ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Facultativ ≠ obligatoriu
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
facultativ, facultativaadjectiv
- 1. Care este lasat la alegerea la voia cuiva care nu este obligatoriu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: benevol neobligatoriu nesilit optzional supletiv antonime: obligatoriu
- Statzie facultativa. Bibliografie facultativa. DLRLC
-
etimologie:
- facultatif DEX '09 DEX '98 DN