supletiv ~a a [At: ALEXI W. / Pl: ~i ~e / E: fr suppltétif] 1 (Grm; d. forme gramaticale ale aceleiashi paradigme) Care provine de la o radacina diferita de cea de baza Si: (rar) completiv. 2 (Jur; d. o norma legala) Care se aplica in masura in care partzile nu stabilesc altfel in actele juridice care le incheie. 3 (Pex) Facultativ.