zuvelcat ~a a vz suflecat²

SUFLECÁ suflec vb. I. Tranz. A indoi a rasuci in sus marginile unui obiect de imbracaminte de obicei manecile sau poalele (pentru a le feri de apa sau pentru a fi mai liber in mishcari); a sumete. ◊ Refl. Se sufleca la maneci. Lat. *subfollicare.

sufleca [At: ANON. CAR. / V: (ivp) ~fulca (irg) suvulca (reg) ciuflica safulca sivalca sovulca ~lica ~luca ~lulca sulfuca sulvuca supleca suvalca suvolca zuvelca / Pzi: suflec / E: ml subfollicare cf shi lat supplicare] 1 vtr (C. i. extremitatzile unor obiecte de imbracaminte sau ale unor partzi ale acestora de obicei maneci poale) A indoi (de cateva ori) a rasuci a rasfrange facand sa stea mai sus etc. pentru a nu se uda pentru a nu se murdari pentru a da libertate in mishcari etc. Si: a ridica a sumete (pop) a supune (reg) a sumeca a sumeteca. 2 vt (Reg; ie) Ashi ~lica mucii A retzine inspirand puternic pe nas mucozitatzile Si: (pop) ashi trage mucii 3 vr (Ban; Trs) A se smiorcai (2).

SUFLECÁ súflec vb. I. Tranz. A indoi a rasuci in sus marginile unui obiect de imbracaminte de obicei manecile sau poalele (pentru a le feri de apa sau pentru a fi mai liber in mishcari); a sumete. ◊ Refl. Se sufleca la maneci. Din lat. *subfollicare.

SUFLECÁ súflec vb. I. Tranz. A indoi a rasuci a rasfringe minecile sau poalele unui obiect de imbracaminte (pentru a se feri de apa sau a fi mai liber in mishcari); a sumete. Ishi sufleca tata minecele incepe sa taie copacii de la radacina. STANCU D. 142. Ishi sufleca minecele atzitza focul shi sapuca de facut bucate. CREANGA P. 29. ◊ (Rar prin analogie) Altushi sufleca musteatza pentru ruminai vecina. CONTEMPORANUL v 428. ◊ Refl. (Despre persoane care ishi sumet minecile) Cind se inaltza zvonul cel mare al ieshirii roiului se sufleca ishi vira minile shi obrazul in apa rece shi dadea fuga dupa roinitza. SADOVEANU P. M. 50. Variante: (regional) suflicá (SHEZ. III 5) sufulcá (DAN U. 78 BIBICESCU P. P. 293) vb. I.

SUFLICÁ vb. I v. sufleca.

SUFULCÁ vb. I v. sufleca.

A SUFLECÁ súflec tranz. (marginile imbracamintei) A indoi in sus (pentru protectzie sau comoditate); a sumete. ~ pantalonii. [Sil. sufle] /<lat. suffolicare

A SE SUFLECÁ ma súflec intranz. (despre persoane) Ashi sufleca marginile imbracamintei. /<lat. suffolicare

suflecà v. a ridica indoind: ashi sufleca manecile. [SHi sufulcà: dintr’un lat. *SUFFOLLICARE a face asemenea unei foale].

súflec shi (Mold. sud) súplic a ecá v. tr. (lat. súpplico plicáre a pleca dedesupt. V. plec plic). indoi marginea miniciĭ orĭ a pantalonilor saŭ poalele uneĭ mantale orĭ ale uneĭ rochiĭ k sa evit murdarirea: cu minicile suflecate (GrN. 299). Part. shi suflucat (Maram.) sufulcat (Trans.) shi suvulcat. SHi zuvelcat (din *sufelcat infl. de zuvelca zavelca). V. sumet.

sufúlc V. suflec.

zuvélc v. tr. V. sufulc.

suflecá (a ~) (sufle) vb. ind. prez. 3 súfleca

suflecá vb. (sil. fle) ind. prez. 1 sg. súflec 3 sg. shi pl. súfleca; conj. prez. 3 sg. shi pl. súflece

SUFLECÁ vb. a indoi a rasfrange a ridica a sumete a trage (reg.) a sumeca a supune (prin Munt. shi Dobr.) a sumeteca. (Ashi ~ manecile camashii.)

SUFLECA vb. a indoi a rasfringe a ridica a sumete a trage (reg.) a sumeca a supune (prin Munt. shi Dobr.) a sumeteca. (Ashi ~ minecile camashii.)

A sufleca ≠ a desufleca

suflecá (c át) vb. A indoi minecile sau poalele a sumete. Der. Mold. supleca suplica Maram. suflucat Trans. sufulcat suvulcat Munt. Olt. suvelcat zuvelcat. Origine incerta. Der. admisa in general din lat. *suffǒllĭcāre „a se plia k foalele” < fǒllis (Pushcariu ZRPh. XXVII 742; Pushcariu 1678; REW 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic shi prezinta dificultatzi fonetice cf. infulica. Der. din lat. supplĭcāre (Cihac I 209; Ascoli Archiv. glott it. X 7 467; G. Meyer IF III 72; Densusianu Rom. XXXIII 287; Philippide Principii 158) este mai potrivita semantic cf. dŭplĭcāre dar prezinta incovenientul provenientzei fl < pl. Var. suplica citata de Scriban k provenind din sudul Mold. ar arata k acest schimb este modern shi datorat negreshit unei analogii la fel cum ultimele var. indica clar o contaminare cu zavelca „fota” v. aici (Giuglea LL II 54 deriva suvulca din lat. *subvolvĭcāre). Supleca apare la Dosoftei shi Cantemir cu sensul de „a injosi a supune” care se potriveshte cu ideea de „a sufleca” cf. sumete „a sufleca” fatza de sp. someter. Dupa Iordan ZRPh. XVII 717 (cf. REW 8432) din lat. suffulcῑre.