suflecá (c át) vb. A indoi minecile sau poalele a sumete. Der. Mold. supleca suplica Maram. suflucat Trans. sufulcat suvulcat Munt. Olt. suvelcat zuvelcat. Origine incerta. Der. admisa in general din lat. *suffǒllĭcāre „a se plia k foalele” < fǒllis (Pushcariu ZRPh. XXVII 742; Pushcariu 1678; REW 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic shi prezinta dificultatzi fonetice cf. infulica. Der. din lat. supplĭcāre (Cihac I 209; Ascoli Archiv. glott it. X 7 467; G. Meyer IF III 72; Densusianu Rom. XXXIII 287; Philippide Principii 158) este mai potrivita semantic cf. dŭplĭcāre dar prezinta incovenientul provenientzei fl < pl. Var. suplica citata de Scriban k provenind din sudul Mold. ar arata k acest schimb este modern shi datorat negreshit unei analogii la fel cum ultimele var. indica clar o contaminare cu zavelca „fota” v. aici (Giuglea LL II 54 deriva suvulca din lat. *subvolvĭcāre). Supleca apare la Dosoftei shi Cantemir cu sensul de „a injosi a supune” care se potriveshte cu ideea de „a sufleca” cf. sumete „a sufleca” fatza de sp. someter. Dupa Iordan ZRPh. XVII 717 (cf. REW 8432) din lat. suffulcῑre.