8 definiții pentru suceală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUCEÁLĂ, suceli, s. f. Faptul de a (se) suci. ♦ Fig. Faptul de a fi ciudat, lipsit de rațiune; fire, apucătură de om sucit2 (4); sminteală, aiureală, scrânteală. – Suci + suf. -eală.
suceală sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) șu~ / Pl: ~eli / E: suci3 + -eală] 1-2 (Rar) Sucire (1, 4). 3 (Reg; îe) A-i da ~ (și-nvârteală) A lucra foarte repede. 4 (Îae) A-i da zor. 5 (Îe) A lua (pe cineva) la ~ A lua la rost1 (47). 6 (Fig) Lipsă de rațiune, de claritate. 7 (Fig) fire, apucături de om sucit2 (15). 8 (Înv) Luxare. 9 (Buc; îf șuceală) Smuceală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUCEÁLĂ, suceli, s. f. Faptul de a (se) suci; (în special) faptul de a fi sucit2 la minte sau lipsit de rațiune; fire, apucătură de om sucit2; sminteală, aiureală, scrânteală. – Suci + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SUCEÁLĂ, suceli, s. f. Faptul de a fi sucit la minte, lipsit de rațiune; fire, apucătură de om sucit; sminteală, țicneală, scrînteală. Eleonora îl ațintea pe domnul Ivancea cu ochi rotunzi și galbeni de găină, ochi de suceală învechită a minții, ochi de nebunie stătută. DUMITRIU, B. F. 50.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
suceálă s. f., g.-d. art. sucélii; pl. sucéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
suceálă s. f., g.-d. art. sucélii; pl. sucéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUCEÁLĂ s. v. răsucire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUCEALĂ s. învîrtire, învîrtit, răsuceală, răsucire, răsucit, răsucitură, suire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
suceală, sucelisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) suci. DEX '09sinonime: răsucire
- sinonime: aiureală scrânteală sminteală țicneală
- Eleonora îl ațintea pe domnul Ivancea cu ochi rotunzi și galbeni de găină, ochi de suceală învechită a minții, ochi de nebunie stătută. DUMITRIU, B. F. 50. DLRLC
-
-
etimologie:
- Suci + sufix -eală. DEX '98 DEX '09