SCRÂNTEÁLĂ, scrânteli, s. f. 1. Scrântitură. 2. Fig. Tulburare a minții; nebunie, țicneală. – Scrânti + suf. -eală.

scrânteală sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ( ) ~rin~, sclin~ / Pl: ~eli / E: scrânti + -eală] 1 (Med) Deplasare a extremității mobile a unui segment osos din poziția normală față de articulația din care face parte Si: luxație, luxare, scrântire (1), scrântitură (1), dezarticulare, dezarticulație, dislocare, răsucire, sucitură, torsiune, (rar) dislocație, (reg) proclinteală, proclintire. 2 (Rar; îe) A da de ~ A i se întâmpla ceva rău. 3 (Fig; șîs ~ la cap) Tulburare a minții Si: scrântire (2), sminteală, nebunie, țicneală, (rar) smintire. 4 (Rar) Greșeală (2). 5 (Bot; reg) Coada-racului (Potentilla anserina).

SCRÂNTEÁLĂ, scrânteli, s. f. 1. Scrântitură. 2. Fig. Tulburare a minții: nebunie, țicneală. – Scrânti + suf. -eală.

sclinteală sf vz scrânteală

scrinteală sf vz scrânteală

SCRÎNTEÁLĂ, scrînteli, s. f. Deplasare a unui os din articulația lui; luxație. ♦ Fig. (Uneori precizat prin «la cap») Tulburare a minții, nebunie, țicneală. Avînd oleacă de scrînteală la cap, putea cășuna cine știe ce supărare prin vorbele lui nechibzuite. VORNIC, P. 225.

scrinteală f. 1. ieșirea unui os din cavitatea sa; 2. fig. greșală.

scrînteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a scrînti. Rezultatu scrîntiriĭ, scrintitură. Fig. A da de scrînteală (pe cineva), a-l duce la scrînteală, a-l face s’o pățească, să i se întîmple ceva răŭ.

scrânteálă s. f., g.-d. art. scrântélii; pl. scrântéli

scrânteálă s. f., g.-d. art. scrântélii; pl. scrântéli

scrinteală, -teli.

SCRÂNTEÁLĂ s. 1. v. luxație. 2. v. entorsă.

SCRÂNTEÁLĂ s. v. alienare, alienație, boală, mintală, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală.

SCRÎNTEALĂ s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, luxație, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)

scrînteală s. v. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENȚĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ȚICNEALĂ.

scrânteală, scrânteli s. f. nebunie, țicneală, zăpăceală