LUXÁȚIE, luxații, s. f. Deplasare a extremității articulare a unui os din poziția normală față de articulația din care face parte, care provoacă o durere vie și pierderea capacității funcționale; scrântitură, luxare. – Din fr. luxation, lat. luxatio.

luxație sf [At: MAN. SĂNĂT. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr luxation, lat luxatio, -onis] Deplasare a extremităților osoase ale unei articulații din poziția obișnuită, însoțită de pierderea posibilității de a executa mișcările normale Si: luxare, (pfm) scrântire, (reg) oligneală, (îvr) luxatură.

LUXÁȚIE, luxații, s. f. Deplasare a extremităților osoase ale unei articulații din poziția obișnuită, însoțită de pierderea mișcărilor normale; scrântitură, luxare. – Din fr. luxation, lat. luxatio.

LUXÁȚIE s.f. Deplasare a unui os din articulația lui; scrântitură; exartroză. [Gen. -iei, var. luxațiune s.f. / cf. fr. luxation, lat. luxatio].

LUXÁȚIE s. f. deplasare a unui os din articulație; scrântitură; exartroză. (< fr. luxation, lat. luxatio)

LUXÁȚIE ~i f. 1) Traumatism constând în deplasarea unui os din articulație; scrântitură. 2) Loc luxat; scrântitură. [G.-D. luxației; Sil. -ți-e] /<fr. luxation, lat. luxatio, ~onis.

luxațiune sf vz luxație

LUXAȚIÚNE s.f. v. luxație.

luxațiune f. în chirurgie: scrintirea unui membru.

*luxațiúne f. (lat. luxátio, -ónis). Chir. Scrîntire; scrîntitură. – Și -áție.

luxáție (-ți-e) s. f., art. luxáția (-ți-a), g.-d. art. luxáției; pl. luxáții, art. luxáțiile (-ți-i-)

luxáție s. f. (sil. -ți-e), art. luxáția (sil. -ți-a), g.-d. art. luxáției; pl. luxáții, art. luxáțiile (sil. -ți-i)

luxație

LUXÁȚIE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)

LUXAȚIE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, scrînteală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)

LUXÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Deplasare persistentă a extremității articulare a unui segment osos din poziția normală față de articulația din care face parte. Este însoțită uneori de ruptura capsulei articulare și a ligamentelor și de ieșirea extremității unuia din oasele articulației din capsulă. Provoacă o durere vie și pierderea capacității funcționale. Poate fi congenitală sau traumatică. Sin. scrântitură, torsiune (3).