sturluibat, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 234 / V: străli~, stroilob~, stroli~, strolimb~, strolob~, struili~, struli~, strulimb~, strul~, (reg) ~loibat, ~ubat, ștroli~, ștrolob~ / Pl: ~ați, ~e / E: sturluiba] 1-2 smf, a (Mol; Trs) Neastâmpărat. 3 sm (Mol) Om lipsit de judecată Vz nebun. 4-5 sm, a (Persoană) care se strâmbă. 6 smf, a (Reg; îf strulimbat) Ursuz.

STURLUIBÁT, -Ă, sturluibați, -te, adj. Sturlubatic. (Substantivat) El îi un sturluibat... o vîrtelniță care face sfîrrr... și alt nimic. ALECSANDRI, T. 1237. – Variantă: struluibát, -ă (NEGRUZZI, S. I 234) adj.

sturluibat a. și m. Mold. spulberat: lumea e plina de sturluibați AL. [Origină necunoscută].

strălibat, ~ă a, smf vz sturluibat

stroilobat, ~ă a, smf vz sturluibat

strolibat, ~ă a, smf vz sturluibat

strolimbat, ~ă a, smf vz sturluibat

strolobat, ~ă a, smf vz sturluibat

struilibat, ~ă a, smf vz sturluibat^[1] corectată

strulibat, ~ă a, smf vz sturluibat

strulimbat, ~ă a, smf vz sturluibat

struluibat, ~ă a, smf vz sturluibat

sturloibat, ~ă a, smf vz sturluibat

sturlubat, ~ă a, smf vz sturluibat

STRULUIBÁT, -Ă adj. v. sturluibat.

sturlubát, -átic și (Cov.) tulburátic, -ă adj. (d. tulburat). Est. Nebunatic, zvăpăĭat spulberat: copiiĭ sturlubaticĭ. – Și sturluĭbát (Munt.), sturluĭbatic și struluĭbátic.

STURLUIBÁT adj. v. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic.

sturluibat adj. v. DRĂCOS. NEASTÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINȚAR. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNȚUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.

struluibát (-tă), adj. – Nebun, țicnit, trăznit. – Var. strulu(i)bat(ic), sturlu(i)bat(ic). Origine incertă, probabil expresivă, cf. (de)străbălat, care este o simplă var. Der. din sl. strĕla „săgeată”, rus. strĕlĭba „lovitură” (Cihac, II, 377) nu pare probabilă. – Der. din lat. *astrolabĭātus (Tiktin; REW 745) este fantezistă. Legătura cu tulburat (Scriban) nu este convingătoare.