sturluibat, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 234 / V: străli~, stroilob~, stroli~, strolimb~, strolob~, struili~, struli~, strulimb~, strul~, (reg) ~loibat, ~ubat, ștroli~, ștrolob~ / Pl: ~ați, ~e / E: sturluiba] 1-2 smf, a (Mol; Trs) Neastâmpărat. 3 sm (Mol) Om lipsit de judecată Vz nebun. 4-5 sm, a (Persoană) care se strâmbă. 6 smf, a (Reg; îf strulimbat) Ursuz.