strângător, ~oare [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM. 27^v/23 / V: (înv) ~rin~ / Pl: ~i, ~oare / E: strânge + -ător] 1 a (Predomină ideea de apropiere în spațiu; îvr) Care exercită o presiune foarte mare din toate părțile asupra corpului în jurul căruia este înfășurat. 2 sn (Spc) Presă de dulgher. 3 sf (Înv; spc) Funie cu care se strâng pânzele corăbiei. 4-5 sn, a (Înv; șîf stringător) (Medicament) constipant. 6 a (Înv; șîf stringător; îs) Mișcare ~ringătoare Peristaltism. 7 a (Înv; d. dureri fizice) Spasmodic (4). 8 a (Înv; d. substanțe; îf stringător) Astringent (1). 9 sm (Înv) Mușchi constrictor. 10 sm (Mun; predomină ideea de acumulare) Persoană care strânge fânul. 11 sm (Iuz) Lucrător care stătea în spatele presei tipografice și aranja colile tipărite care ieșeau din mașină. 12 sn (Șîs) ~ automat Dispozitiv care execută automat prelucrarea și așezarea corectă a colilor imprimate. 13 smf (Reg) Secerător (1). 14-15 smf, a (Persoană) care strânge Si: econom (10). 16 a (Pex) Zgârcit Vz strângău, strânguitor. 17 sm (Înv; adesea urmat de determinări care precizează impozitul) Perceptor. 18 sm (Rar; cu determinări care arată felul) Colector (1). 19 sf (Îvr) Încasare (a unei dări, a unei taxe). 20 a (Îvr; îs) Numele cel ~ Substantiv colectiv.

STRÂNGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care strânge. ◊ ~ de paie (la combină) dispozitiv pentru căpițirea paielor. 2) Care face economii; care păstrează; econom. /a strânge + suf. ~tor

strângător a. și m. care strânge.

STRÎNGĂTÓR¹, -OÁRE, strîngători, -oare, adj. (În opoziție cu risipitor) Care strînge, econom; p. ext. zgîrcit. Iertatul ei bărbat, om bun și strîngător. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Ea, ca muiere strîngătoare, nu lasă să se prăpădească nici un fir de piper, deci se pleacă și, ridicîndu-l, îl băgă în sîn. RETEGANUL, P. V 26. Zicea... că femeile îs răsipitoare și tare ușurele și că nici una nu-i strîngătoare. SBIERA, P. 216. ◊ (Substantivat) Prădalnicii răpeau ce agoniseau strîngătorii. SADOVEANU, E. 24. Nu fi zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 247.

strîngătór, -oáre adj. Care strînge, econom: baniĭ strîngătoruluĭ pe mîna cheltuitoruluĭ. S. m. Perceptor, încasator. S. f., pl. orĭ. Lucru (instrument) care strînge (ca gaica).

strângătór adj. m., s. m., pl. strângătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. strângătoáre

strângătór adj. m., s. m., pl. strângătóri; f. sg. și pl. strângătoáre

STRÂNGĂTÓR adj. v. econom.

STRÂNGĂTÓR adj. v. astringent.

STRÂNGĂTÓR adj., s. v. antidiareic, constipant.

STRÂNGĂTÓR s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

Strângător ≠ cheltuitor, risipitor, nestrângător

MUȘCHI STRÂNGĂTÓR s. v. mușchi constrictor.

mușchi strîngător s. v. MUȘCHI CONSTRICTOR.

STRÎNGĂTOR adj. adunător, cruțător, econom, păstrător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strîns. (Om ~.)

strîngător adj. v. ASTRINGENT.

strîngător adj., s. v. ANTIDIAREIC. CONSTIPANT.

strîngător s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.