optziuni
  • info

14 definitzii pentru risipitor

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RISIPITÓR OÁRE risipitori oare adj. 1. Care ishi risipeshte averea bunurile; cheltuitor. 2. (Inv.) Care produce ruina; nimicitor distrugator. Risipi + suf. tor.

RISIPITÓR OÁRE risipitori oare adj. 1. Care ishi risipeshte averea bunurile; cheltuitor. 2. (Inv.) Care produce ruina; nimicitor distrugator. Risipi + suf. tor.

risipitor ~oare smf a [At: N. COSTIN L. 81 / V: (ivr) ras~ (inv) rasipitoriu ~riu / Pl: ~i ~oare / E: risipi + tor] 12 (Persoana) care ishi risipeshte averea bunurile Si: cheltuitor (3). 34 (Inv) (Persoana) care produce ruina Si: nimicitor distrugator (1).

RISIPITÓR OÁRE risipitori oare adj. 1. (In opozitzie cu stringator econom) Care ishi risipeshte averea bunurile; cheltuitor. Cu cit egumenul este econom cu atit fratesau e risipitor. NEGRUZZI S. I 313. ◊ (Adverbial) Nici un romin nu avea atitzia bani shi nu traia atit de risipitor k el. VORNIC P. 126. 2. (Invechit) Care produce ruina; distrugator nimicitor. TZara slabita de atitea nevoi ale razboaielor ale domnilor tirani shi risipitori de tzara. BALCESCU O. II 143.

RISIPITÓR ~oáre (~óri ~oáre) shi substantival. Care risipeshte; cheltuitor. /a risipi + suf. ~tor

risipitor m. cel ce risipeshte.

risipitór oáre adj. Cheltuitor fara socoteala prodig.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

risipitór adj. m. pl. risipitóri; f. sg. shi pl. risipitoáre

risipitór adj. m. pl. risipitóri; f. sg. shi pl. risipitoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RISIPITÓR adj. v. devastator dezastruos distructiv distrugator nimicitor pustiitor ruinator.

RISIPITÓR adj. s. v. cheltuitor.

risipitor adj. v. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DISTRUCTIV. DISTRUGATOR. NIMICITOR. PUSTIITOR. RUINATOR.

RISIPITOR adj. s. cheltuitor (livr.) prodig (rar) risipelnic (Transilv. shi Maram.) pradator (inv.) cheltuielnic istravitor imprashtietor (fam. fig.) spart. (Om ~.)

Risipitor ≠ avar econom strangator

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A FI RISIPITOR a arunca (cu) banii pe fereastra (d. alcoolici) ashi bea banii a manca banii cu lingura a sparge (bani) a spanzura banii a toca.

Intrare: risipitor
risipitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • risipitor
  • risipitorul
  • risipitoru‑
  • risipitoare
  • risipitoarea
plural
  • risipitori
  • risipitorii
  • risipitoare
  • risipitoarele
genitiv-dativ singular
  • risipitor
  • risipitorului
  • risipitoare
  • risipitoarei
plural
  • risipitori
  • risipitorilor
  • risipitoare
  • risipitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

risipitor, risipitoareadjectiv

  • 1. Care ishi risipeshte averea bunurile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cheltuitor antonime: avar econom strangator
    • format_quote Cu cit egumenul este econom cu atit fratesau e risipitor. NEGRUZZI S. I 313. DLRLC
    • format_quote (shi) adverbial Nici un romin nu avea atitzia bani shi nu traia atit de risipitor k el. VORNIC P. 126. DLRLC
  • 2. invechit Care produce ruina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: distrugator nimicitor
    • format_quote TZara slabita de atitea nevoi ale razboaielor ale domnilor tirani shi risipitori de tzara. BALCESCU O. II 143. DLRLC
etimologie:
  • Risipi + sufix tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.