stramurare sf [At: N. TEST. (1684) 169^v/14 / V: (inv) ~mina~ stramurar ~uta~ ~remana~ ~remanoa~ ~remina~ ~remurar ~rem~ ~rumana~ ~rumuna~ / Pl: ~rari / E: ml *stimularia (cf stimulus stimulare)] 1 Batz lung shi ascutzit (cu un ac in varf) sau prajina cu varf de fier cu care se indeamna vitele la mers Si: (pop) stramuraritza (inv) stramur (1) stramurea (reg) bold¹ (13) tzepusha. 2 (Reg; pex) Nuia. 3 (Coada de) bici. 4 (Prc) Ac mare sau ghimpe. 5 (Pop) Mladitza. 6 (Inv; fig) Imbold. 7 (Pex) Atzatzare (4). 8 (Inv) Carma (4).

STRAMURÁRE stramurari s. f. (Invechit shi popular) Batz ascutzit sau prajina cu virf de fier cu care se indeamna vitele la mers. Unii scoteau vitele cu stramurarile din saivane iar altzii veneau asupra negutzatorilor cu sabiile. SADOVEANU F. J. 444. ♦ Nuia lunga varga. Iar dei trece prin luncushoara SHii taie o stramurare A fi pentru a dumitale sotzioara. SEVASTOS N. 156. Ei k mior taia Resteie Bulfeie Dalbe stramurari Pari pentru caldari. TEODORESCU P. P. 454. Varianta: stremuráre (GHICA S. XVI ALECSANDRI S. 66) s. f.

STRAMURÁRE ~ari f. inv. pop. Batz ascutzit la varf cu care se impung animalele cand sunt indemnate la mers. /<lat. stimularia

STRAMURARE s. f. (Mold. Ban. Trans. SV) Batz ascutzit nuia sau prajina cu virf de fier cu care se indeamna vitele la mers. A: Impungind cu stramurari slugile pre mishcoi. DOSOFTEI VS. Cind au fost arind... cu leshii iau fost impungind cu stramurarile k pre boi. NECULCE. C: Ce ma goneshti'? Cu greutz iaste a zvirli improtiva stramurarii. N TEST. (1648). Pentru aceara sa le rabdam cu rabdare mare de pace gindind cai cu greu in simceaua stramurarii a zvirli. SA 11^v; cf. SA19^v. ♦ Indemn impuls; pornire instinct. A: Plinsul iaste o indemnare shi stramurare de aur sufletului. L SEC. XVII 72^v73^r. Scrisorile precum a celui bun ashe a celui rau sfat iasca shi stramurare sint. CANTEMIR IST.; cf. DOSOFTEI MOL. C: Stremurare. Stimulus. AC 372. // B: cf. L ante 1693 118^v. Variante: stremurare (AC 372). Etimologie: lat. *stimularia. Cf. naslitura nastav.

stramuráre f. pl. arĭ (din *stamurare lat. stimulare a stimula). Rar. Nuĭa de impuns vitele k sa mearga coada de bicĭ: am impnns k cu stramurarea (Sadov. VR. 1924 I 8) s’a fudulit de nuĭ maĭ ajungĭ la nas nicĭ cu stramurarea (saŭ cu prajina). SHi streminare (Cod. Vor.) stremanare stramuráritza (CL. 1920 521. Munt.) stremurálitza pl. e shi stremurar n. pl. e.

straminare sf vz stramurare

stramurar^[1] sn vz stramurare corectata

stramutare² sf vz stramurare

stremanare sf vz stramurare

stremanoare sf vz stramurare

streminare sf vz stramurare

stremurar sn vz stramurare

stremurare sf vz stramurare

strumanare sf vz stramurare

stramináre V. stramurare.

stremanáre stremináre stremurálitza shi stremurár V. stramurare.

stramuráre (pop.) s. f. g.d. art. stramurắrii; pl. stramurắri

stramuráre s. f. g.d. art. stramurarii; pl. stramurari

STRAMURÁRE s. v. imbold impuls indemn joarda jordie nuia pornire stimul stimulent varga.

STRAMURÁRE s. (pop.) stramuraritza (reg.) bold (Ban.) tzepusha (inv.) stramur. (Cu ~ se imboldesc vitele la mers.)

STRAMURARE s. (pop.) stramuraritza (reg.) bold (Ban.) tzepusha (inv.) stramur. (Cu ~ se imboldesc vitele la mers.)

stramurare s. v. IMBOLD. IMPULS. INDEMN. JOARDA. JORDIE. NUIA. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. VARGA.

stramuráre (ắri) s. f. Batz lung shi ascutzit prajina cu virf de fier. Var. stramur(aritza) straminare. Mr. strimurare strimulare megl. stramulari. Lat. *stimulāria de la stimulāre „a incita” (Tiktin; REW 8261; Capidan 276; Candrea; cf. Cihac I 265). Var. stramur pare sa reprezinte lat. stimulus; Tiktin crede k este o forma artificiala latinista; dar nu exista indicii k stramur ar putea fi calc latinizant al lui stimulus. Alb. strumullar provine din rom. (Capidan Dacor. VII 152). Der. stramura vb. (a intzepa a excita; Bucov. a amenintza).