STRAMURÁRE stramurari s. f. (Invechit shi popular) Batz ascutzit sau prajina cu virf de fier cu care se indeamna vitele la mers. Unii scoteau vitele cu stramurarile din saivane iar altzii veneau asupra negutzatorilor cu sabiile. SADOVEANU F. J. 444. ♦ Nuia lunga varga. Iar dei trece prin luncushoara SHii taie o stramurare A fi pentru a dumitale sotzioara. SEVASTOS N. 156. Ei k mior taia Resteie Bulfeie Dalbe stramurari Pari pentru caldari. TEODORESCU P. P. 454. Varianta: stremuráre (GHICA S. XVI ALECSANDRI S. 66) s. f.