stramuráre (ắri) s. f. Batz lung shi ascutzit prajina cu virf de fier. Var. stramur(aritza) straminare. Mr. strimurare strimulare megl. stramulari. Lat. *stimulāria de la stimulāre „a incita” (Tiktin; REW 8261; Capidan 276; Candrea; cf. Cihac I 265). Var. stramur pare sa reprezinte lat. stimulus; Tiktin crede k este o forma artificiala latinista; dar nu exista indicii k stramur ar putea fi calc latinizant al lui stimulus. Alb. strumullar provine din rom. (Capidan Dacor. VII 152). Der. stramura vb. (a intzepa a excita; Bucov. a amenintza).