STRAMÓSH OÁSHA stramoshi oashe s. m. shi f. 1. Persoana care a trait cu cateva generatzii inaintea cuiva shi din care descind membrii aceleiashi familii; (la m. pl.) generatzii anterioare inaintashii unui neam unui popor care au trait intro epoca indepartata; strabun (3) strabunic (2). 2. Strabunic (1). Pref. stra + mosh.

stramosh ~oasha smf [At: CORESI EV. 173 / V: (rar) ~rem~ / Pl: ~i ~oashe / E: stra + mosh] 1 Persoana care a trait cu cateva generatzii inaintea cuiva shi care apartzine aceluiashi neam. 2 (Mpl) Generatzii anterioare inaintashi (care au vietzuit intro epoca indepartata) Si: predecesori Vz predecesor (2) strabun (ivr) mosh (inv) protoparinte (inv; asr) strabunic. 3 Tatal sau mama bunicului sau a bunicii consideratzi in raport cu stranepotzii Si: strabun (1) strabunic (1) razbunic (rar) razbun¹.

STRAMÓSH OÁSHA stramoshi oase s. m. shi f. 1. Persoana care a trait cu cateva generatzii inaintea cuiva shi care apartzine aceleiashi familii; (la m. pl.) generatzii anterioare inaintashi care au trait intro epoca indepartata; strabun (3) strabunic (2). 2. Strabun (2). Stra + mosh.

STRAMÓSH OÁSHA stramoshi oashe s. m. shi f. 1. Persoana care a trait cu citeva generatzii inaintea cuiva shi care apartzine aceluiashi neam cu acesta; (mai ales la pl.) generatzii anterioare inaintashi care au vietzuit intro epoca indepartata; strabuni. Ne spunea zimbind k se simte cel mai vechi pamintean dintre totzi caci stramoshii lui stau aici dinainte de descalecarea Moldovei. SADOVEANU E. 177. Dar lasatzi macar stramoshii k sa doarman colb de cronici; Din trecutul de marire var privi cel mult ironici. EMINESCU O.I 151. Locuri pline de aducereaminte a stramoshilor noshtri de poveshti fantastice shi mai ales de doine armonioase. ALECSANDRI C. 36. Cear fi ajuns pamintul acesta daca stramoshii noshtri ar fi dormitat shi ei! RUSSO S. 147. ◊ Fig. Superb stramosh de codri cu frunzencoronat Stejarul ramas singur pe cimpul de nagara Se pare o fantasma din lumea legendara. ALECSANDRI P. III 325. ◊ Loc. adv. Din moshistramoshi v. mosh. 2. Tatal bunicului sau al bunicii considerat in raport cu stranepotzii sai; strabunic. Stramoshul vorbea incet fara sa dea din mini cu trupul neclintit. SADOVEANU O. VII 372. Care stramoshi ai lui zicea shi ei co shtiu De la un alt stramosh ce nu mai este viu. ALEXANDRESCU P. 130.

STRAMÓSH ~oásha (~óshi ~oáshe) m. shi f. mai ales la pl. Persoana care apartzine generatziei precedente; strabun. ◊ Din moshi ~i din vremuri foarte indepartate. /stra + mosh

stramosh m. strabun: din moshi stramoshi [V. mosh (cf. strabun)).

stramósh oásha s. (stra shi mosh). Strabun ruda indepartata din care te scoborĭ tu in linie dreapta: Romaniĭ is stramoshiĭ Romanilor. Din moshĭ stramoshĭ din noaptea timpurilor: Romanii is in Dacia din moshĭ stramoshĭ acest obiceĭ e din moshĭ stramoshĭ (traditzional). V. getbeget.

stremosh ~oasha smf vz stramosh

stramósh s. m. pl. stramóshi

stramósh s. m. pl. stramóshi

stramosh pl. stramoshi

din moshistramóshi loc. adj. loc. adv.

din moshistramóshi loc. adv. loc. adj.

STRAMÓSH s. 1. v. strabunic. 2. (la pl.) parintzi (pl.) strabuni (pl.). (Datina ramasa de la ~i.)

STRAMOSH s. 1. strabun strabunic (inv.) protoparinte. (E un ~ deal meu.) 2. (la pl.) parintzi (pl.) strabuni (pl.). (Datina ramasa de la ~.)

AD PATRES (lat.) la stramoshi Locutziune folosita in expresiile familiare: a se intoarce ad patres („a muri”) a trimite ad patres („a ucide a trimite pe lumea cealalta”).