STRABÚN A strabuni e adj. s. m. shi f. 1. Adj. Stramoshesc; stravechi. 2. S. m. shi f. Strabunic (1). ♦ Razbunic stramosh (2). 3. S. m. shi f. Stramosh (1). Pref. stra + bun.

strabun ~a [At: POLIZU / V: (ivr) ~reb~ / Pl: ~i ~e / E: stra + bun] 12 smf a Tatal sau mama bunicului sau a bunicii consideratzi in raport cu stranepotzii Si: strabunic (1) stramosh (3) razbunic (rar) razbun¹. 3 smf Persoana care a trait cu cateva generatzii inaintea cuiva shi apartzine aceluiashi neam. 4 smf (Mpl) Generatzii anterioare inaintashi (care au vietzuit intro epoca indepartata) Si: predecesor parinte (1) stramosh (2) (ivr) mosh (inv) protoparinte (inv; asr) strabunic (1). 5 a Care apartzine strabunilor (3). 6 a Privitor la strabuni (3). 7 a Specific strabunilor (3). 8 a Moshtenit de la strabuni (3) Si: parintesc stramoshesc (4) stravechi (7) (rar) strabunic (6) (asr) strabunesc (4). 9 a Care este foarte vechi din vremea strabunilor Si: stravechi (1) (nob) strabunic (7).

STRABÚN A strabuni e adj. s. m. shi f. 1. Adj. Stramoshesc; stravechi. 2. S. m. shi f. Tatal ori mama bunicului sau al bunicii in raport cu stranepotzii lor; strabunic (1) razbunic stramosh (2). 3. S. m. shi f. Stramosh (1). Stra + bun.

STRABÚN¹ strabuni s. m. 1. Strabunic razbunic. Plecase vrajit de vorbele pline de miere cei zugraveau o idilica viatza de strabun impresurat de dragostea fiilor shi a nepotzilor. ANGHEL PR. 64. Intreba pe unii shi pre altzii despre scorpie shi locuintza ei; dar i raspunsera k bunii lor auzisera de la strabunii lor povestinduse de asemenea fleacuri. ISPIRESCU L. 9. 2. (Mai ales la pl.) Stramoshi. Cum tremura cenusha aspra Cenfioratzi imi par carbunii De vraja ce lea mai ramas Din cite povesteau strabunii. GOGA P. 20. Prea vatzi batut joc de limba de strabuni shi obicei K sa nu sarateodata ce sintetzi Nishte mishei! EMINESCU O. I 151. Atitzi nevrednici traind in moliciuni Se laud cu mari fapte facute de strabuni. ALEXANDRESCU M. 10.

STRABÚN¹ ~a (~i ~e) shi substantival (despre persoane) Care apartzine generatziilor precedente; privitor la generatziile precedente; din vremuri foarte indepartate; stramoshesc; stravechi. Glie ~a. /stra + bun

strabun m. pl. 1. parintzii parintzilor noshtri; 2. cei ce au trait inaintea noastra. [V. bun]. ║ a. moshtenit dela strabuni: datini strabune.

strabún a s. (stra shi bun bunic). Rar. Stramosh. Adj. Stramoshesc.

strebun ~a smf a vz strabun

strabún adj. m. s. m. pl. strabúni; adj. f. s. f. strabúna pl. strabúne

strabún adj. m. s. m. pl. strabúni; f. sg. strabúna pl. strabúne

STRABÚN adj. s. 1. adj. parintesc stramoshesc (inv.) strabunesc. (Sa ne aparam moshia ~.) 2. s. pl. parintzi (pl.) stramoshi (pl.). (Datina ramasa de la ~.) 3. s. strabunic stramosh (inv.) protoparinte. (E un ~ deal meu.) 4. adj. stravechi (inv.) strabunesc. (Datina ~.)

STRABUN adj. s. 1. adj. parintesc stramoshesc (inv.) strabunesc. (Sa ne aparam moshia ~.) 2. s. pl. parintzi (pl.) stramoshi (pl.). (Datina ramasa de la ~.) 3. s. strabunic stramosh (inv.) protoparinte. (E un ~ deal meu.) 4. adj. stravechi (inv.) strabunesc. (Datina ~.)