STRAÍN A straini e adj. s. m. shi f. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care face parte din populatzia altei tzari decat aceea in care se afla sau traieshte; (om fiintza) care este originara din alta regiune localitate etc. decat aceea in care se afla sau locuieshte traieshte. ♦ (Persoana) care apartzine unei natzionalitatzi ce nu formeaza in cadrul unui stat o minoritate natzionala. 2. Adj. (Despre tzari locuri) Care este altul decat cel de origine al cuiva. ♦ Care apartzine sau este propriu altui popor decat cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care nu se afla in relatzii apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; p. ext. (om) care este sau se simte stingher. ◊ Loc. adv. Prin (sau printre in) straini = departe de casa intre oameni necunoscutzi neprietenoshi. ♦ (Om) instrainat (sufleteshte) departat de... 4. Adj. Care este in afara de preocuparile sau de interesele cuiva. ♦ Care nu are nicio legatura nicio contingentza cu ceva care este departe de ceva. 5. Adj. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa care apartzine altuia. 6. Adj. Care este de alta natura are alte particularitatzi decat mediul in care se afla. 7. Adj. Neobishnuit; bizar. [Var.: (pop.) streín a adj. s. m. shi f.] Et. nec.

strain ~a [At: PSALT HUR. 121^v/5 / V: (ivp) ~rein ~riin ~rin (ivr) ~rian (reg) ~rien / Pl: ~i ~e / E: lat extraneus] 12 smf a (Persoana) care face parte din populatzia altei tzari decat aceea in care se afla sau in care traieshte sau care apartzine k origine cetatzenie etc. altei tzari decat aceea in care locuieshte. 34 smf a (Persoana) care este originara din alta regiune sau localitate decat aceea in care se afla locuieshte sau traieshte Si: pribeag venetic (ivr) nemernic (inv) stranic (12) (reg) stransura (31). 5 a (Ivr; ic) ~riiniscoditor Spion (1). 67 smf a (Persoana) care nu face parte dintro institutzie sau dintro intreprindere considerata in raport cu aceasta. 8 a (D. tzari locuri etc.) Altul decat cel de bashtina al cuiva. 9 a Care apartzine sau este propriu altui popor sau altui teritoriu decat cel al vorbitorului. 10 a Care provine din alta tzara de la alt popor sau din alt teritoriu decat cel al vorbitorului. 11 a (Spc; d. limba dialect etc.) Care este alta decat limba dialectul etc. matern sau limba oficiala a tzarii in care se afla sau in care traieshte Si: (inv) stranic (4). 12 a (D. cuvinte expresii etc.) Care apartzine sau provine din alta limba decat cea materna sau oficiala. 1314 smf a (Persoana) care nu se afla in relatzii apropiate de rudenie sau de prietenie cu cineva Si: (inv) stranic (56). 1516 smf a (Persoana) care nu apartzine sau e considerata k nu apartzine unei familii unui grup inchis. 1718 smf a (Pex) (Om) care are sentimentul k nu (mai) apartzine unei familii unui grup inchis Si: stingher (5). 19 sm (Ila) Prin (sau printre in intre) ~i Departe de casa intre oameni necunoscutzi neprietenoshi. 20 a (Inv; ie) ~ de minte Nebun. 2122 smf a (Persoana) care sa indepartat (sufleteshte) de cineva sau de ceva Si: instrainat dezradacinat (2). 2324 smf a (Pex) (Persoana) care nu se bucura de simpatie de dragoste de prietenie sau care nu are simpatie dragoste prietenie pentru cineva sau ceva. 25 a Care nu are nici o legatura cu cineva sau cu ceva. 26 a Care nu ia parte la un anumit eveniment fapt etc. 27 a Care este departe (prin convingeri prin preocupari sau prin neshtiintza ignorantza) de ceva. 28 a Care este in afara de preocuparile sau de interesele cuiva. 29 a (Inv; pex) Care nu e conform cu preocuparile religiei creshtine. 30 a Care e necunoscut sau care nu e cunoscut inca. 31 a Care nu e familiar sau cu care nu e familiarizat cineva. 32 a Care e contra gusturilor obishnuintzelor cuiva Si: (rar) strainatic. 33 a Lipsit de decentza de cuviintza V pagan. 34 a Care nu este proprietatea cuiva. 35 a Care apartzine altuia. 36 a Care nu tzine de un anumit lucru sau de o anumita persoana. 37 a Care apartzine la altceva sau altcuiva. 38 a Care nu e propriu sau natural cuiva. 39 a Care este altfel decat ceea ce este obishnuit. 40 a (Asr; pex) Straniu (1). 41 a (D. corpuri materii substantze etc.) Care nu e de aceeashi natura cu corpul sau cu materia etc. cu care e amestecat. 42 a Care e introdus accidental intrun organism sau intro materie shi ramane neasimilat de acesta.

STRAÍN A straini e adj. s. m. shi f. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care face parte din populatzia altei tzari decat aceea in care se afla sau traieshte; (om fiintza) care este originara din alta regiune localitate etc. decat aceea in care se afla sau locuieshte traieshte. ♦ (Persoana) care apartzine unei natzionalitatzi ce nu formeaza in cadrul unui stat o minoritate natzionala. 2. Adj. (Despre tzari locuri) Care este altul decat cel de origine al cuiva. ♦ Care apartzine sau este propriu altui popor decat cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care nu se afla in relatzii apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; p. ext. (om) care este sau se simte stingher. ◊ Loc. adv. Prin (sau printre in) straini = departe de casa intre oameni necunoscutzi neprietenoshi. ♦ (Om) instrainat (sufleteshte) departat de... 4. Adj. Care este in afara de preocuparile sau de interesele cuiva. ♦ Care nu are nici o legatura nici o contingentza cu ceva care este departe de ceva. 5. Adj. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa care apartzine altuia. 6. Adj. Care este de alta natura are alte particularitatzi decat mediul in care se afla. 7. Adj. Neobishnuit; bizar. [Var.: (pop.) streín a adj. s. m. shi f.] Et. nec.

STRAÍN² A straini e s. m. shi f. 1. Persoana care apartzine (k origine k cetatzenie) altei tzari decit aceea in care se afla; persoana care este din alt loc decit acela in care se afla sau in care traieshte shi care este necunoscuta celor dimprejur. Intro buna zi iata k intra pe poarta ograzii doi straini. SADOVEANU O. VII 324. Strainii de toate semintziile veneau de obicei aci calauzitzi de agentzii birourilor maritime. BART E. 361. Ce spui tu straine? SHtefan e departe Bratzul sau prin taberi mii de mortzi imparte. BOLINTINEANU O. 34. Drumurile de fier au sa imbogatzeasca pe strainii care leor face iar nu pe noi. ALECSANDRI T. I 361. ♦ Persoana apartzinind unei natzionalitatzi care formeaza in cadrul unui stat burghez o minoritate natzionala. 2. Persoana care nu se afla in relatzii apropiate de rudenie sau de prietenie (cu cineva). A vorbit cu voce alba ma privit cu ostilitate k pe un strain shi strain am ramas. CAMIL PETRESCU U. N. 417. Dragostea cei aratau totzi ai casei facu pe Radu sa nu se mai simta intre straini. VLAHUTZA O. A. 111. Cum noi plinge daca de trii ani de zile ma gasesc printre straini. ALECSANDRI T. I 188. ◊ Loc. adv. Prin (sau in) straini = departe de casa intre oameni necunoscutzi neprietenoshi. Mamuca nu vreau sa ma duc in straini... nu vreau sa plec de linga tine. VLAHUTZA O. A. II 47. Flacaul aceala din copilaria lui se trezise prin straini fara sa cunoasca tata shi mama shi fara nici o ruda care sal ocroteasca shi sal ajute. CREANGA P. 139. K team iubit atita puteavei tu sa iertzi? Cu fatza spre parete ma lasa prin straini Sanghetze sub pleoape a ochilor lumini. EMINESCU O. I 127. 3. Persoana care nu face parte dintro institutzie sau dintro intreprindere considerata in raport cu acestea. Accesul strainilor este interzis. Varianta: streín a (CREANGA A. 24) s. m. shi f.

STRAÍN ~a (~i ~e) shi substantival 1) Care tzine de alta tzara; propriu altei tzari. Turishti ~i. 2) Care este originar din alta parte. Om ~. ◊ Prin ~i printre oameni necunoscutzi; departe de casa de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu apartzine vorbitorului. Lucruri ~e. 4) (despre persoane) Care nu se afla in relatzii de rudenie; care nu este inrudit; care este membru al altei familii. Copil ~. 5) Care impartasheshte conceptzii contrare celor unanim acceptate; care este adeptul unei viziuni de alta natura. 6) shi adverbial Care este despartzit de mediul din jur; separat; izolat. 7) Care este diferit (k natura) de mediul in care se afla. Corp ~. 8) Care nu se leaga (de ceva); care este departe (de ceva). ~ de aceste preocupari. /<lat. extraneus

strain a. 1. care e de alta natziune sau din alta tzara: obiceiuri straine; 2. ce nu e al sau: avere straina. [Redus din stranin slav. STRANĬNŬ]. ║ m. om din alta tzara: au venit multzi straini.

straín a s. shi adj. (vsl. stranĭnŭ bg. stranen strain). Din alt loc (tzara judetz orash) saŭ din alta societate (popor familie): un strain o tzara straina o vorba straina. Al altuĭa: a pune mina pe o avere straina. In vest strein. V. rom. striin (In Ps. S. shi Cod. Vor. striiru). Azĭ in Serbia Ban. Olt. Trans. strin.

strein ~a a smf vz strain

strian sm vz strain

striin ~a a smf vz strain

strin ~a smf a vz strain

STREÍN² A s. m. shi f. v. strain².

streín V. strain.

striín shi striíru V. strain.

straín adj. m. s. m. pl. straíni; adj. f. s. f. straína pl. straíne

straín adj. m. s. m. pl. straíni; f. sg. straína pl. straíne

strain

strain.

STRAÍN adj. s. 1. adj. s. pripashit venetic (inv.) nemernic. (Om ~ prin acel loc.) 2. s. venetic (prin Ban.) avenitura (inv.) curbet venitura. (Un ~ pripashit undeva.) 3. adj. s. pribeag (inv.) nemernic venit (slavonism inv.) proidit. (E ~ pe la noi.) 4. adj. s. (inv.) varvar. (E ~ de aceste locuri.) 5. adj. v. instrainat. 6. adj. v. stingher. 7. adj. v. necunoscut. 8. adj. extern. (Probleme ~ preocuparilor noastre.)

STRAIN adj. s. 1. adj. s. pripashit venetic (inv.) nemernic. (Om ~ prin acel loc.) 2. s. venetic (prin Ban.) avenitura (inv.) curbet venitura. (Un ~ pripashit undeva.) 3. adj. s. pribeag (inv.) nemernic venit (slavonism inv.) proidit. (E ~ pe la noi.) 4. adj. s. (inv.) varvar. (E ~ de aceste locuri.) 5. adj. instrainat (fig.) dezradacinat. (~ printre ai sai.) 6. adj. izolat stingher. (Se simtzea ~ in sala de bal.) 7. adj. necunoscut. (Astazi mieshti complet ~.) 8. adj. extern. (Probleme ~ preocuparilor noastre.)

STRAIN. Subst. Strain persoana straina (om) necunoscut; nou venit; nou sosit. Musafir oaspete invitat. Intrus venetic (adesea peior.); emigrant emigratz imigrant refugiat expatriat exilat deportat fugar bajenar pribeag surghiunit surghiun (inv.). Lume straina strainime; tzara straina strainatate. Cosmopolitism. Xenomanie xenofilie. Xenofobie. Cosmopolit. Xenoman xenofil. Xenofob. Adj. Strain strainel (dim. pop.) strainior strainuc (rar) necunoscut de origine straina de peste mari. Emigrant emigrat imigrant refugiat expatriat exilat deportat fugar fugit pribeag pribegitor (rar) relegat (inv.). surghiunit. Vb. A fi strain a se simtzi strain a trai printre straini a minca piine straina a fi departe de ai sai a trai in pribegie a pribegi. A parasi locurile natale a se instraina a emigra a se refugia a se expatria a (se) exila a se bajeni a se bajenari (inv.). A deporta a exila a expulza a expatria a relega (inv.) a surghiuni. Adv. Prin (printre in) straini; prin (in) strainime; peste hotare; de peste hotare; din strainatate din tzari straine. V. calatorie locuitor pedeapsa plecare singuratate vizita.

STRAIN baltaretz strainar strainez.