statut¹ sn [At: (a. 1619) GCR I 55/23 / Pl: ~e / E: sta] 1 (Inv) Stat² (1). 2 (Reg) Locuintza. 3 (Reg; pex) Gospodarie (2). 4 (Ivr; pex) Adapost pentru vite. 5 (Reg; lpl) Pietre care delimiteaza terenul la jocul cu mingea. 6 (Ivr) Existentza (1).

statut² ~a [At: LB / Pl: ~utzi ~e / E: sta] 12 sn a (Aliment pex obiect sau substantza care se schimba in timp) Care nu mai este proaspat (shi a capatat un miros un gust sau un aspect etc. caracteristic de obicei neplacut) Si: stat³ V alterat clocit imputzit stricat vechi. 3 a (Rar) Care contzine ceva statut² (2). 4 a (D. aer) Care nu a fost improspatat capatand un miros neplacut Si: greu (30) inchis V alterat imbacsit poluat stricat viciat. 5 a (D. mirosuri) Care este neplacut k urmare a faptului k a stat mult in spatziu inchis Si: greu (29). 6 a (D. ape; ioc curgator) Statator (1). 7 a (Pex; d. apa sau rar d. alte lichide) Care a ramas multa vreme intrun loc fara sa fie improspatat (capatand un aspect urat un miros neplacut etc.) V clocit imputzit putrezit rasuflat² trezit². 8 a (Pop; d. oameni) Inaintat in varsta (shi necasatorit). 9 a (Pfm; d. oameni) Care nu a mai avut de (foarte) mult timp raporturi intime cu o persoana de sex opus. 10 a (Ivr; d. fenomene ale naturii) Persistent. 11 a (Reg; d. animale) Odihnit. 12 a (Inv; d. fiintze; de obicei urmat de determinari cauzale introduse de pp „de”) Obosit. 13 a (Inv; pex; d. fiintze; de obicei urmat de determinari cauzale introduse de pp „de”) Razbit.

STATÚT A statutzi te adj. 1. (Despre apa aer) Care a stat prea mult intrun loc fara a fi primenit; viciat stricat. Un fluviu se revarsa rupind lunci negre dimburi repezind la vale ape statute fara o zare in ele. CAMILAR N. I 267. Ma privea cu ochi buni verzi k apele statute. SADOVEANU O. VIII 172. E cald un aer statut shi imbicsit. VLAHUTZA la TDRG. ♦ (Despre alimente) Care a inceput sa se altereze; vechi. 2. (Despre oameni) Inaintat in virsta; batrin. Dupa ce avea acum shi moara sa gindeshte sa sa insoare k era holtei cam statut. RETEGANUL P. IV 29. Era odata un flacau statut carel chema Stan. CREANGA P. 139. Dar acum sint om statut SHi patzit shi priceput SHi vad bine cai dat mie K sa mor in haiducie. ALECSANDRI P. P. 254. ◊ Fig. Merii statutzi din mijlocul gradinii. CONTEMPORANUL V_II 482. 3. (Invechit de obicei urmat de determinari cauzale introduse prin prep. «de») Obosit din caleafara; rupt de oboseala. Parcas eu de vina dacas caii statutzi de drum. D. ZAMFIRESCU la CADE. Sudori de singe curgea de pe fetzele rominilor atit muncise in cursul zilei shi atit erau de statutzi de osteneala seara. ISPIRESCU M. V. 26.

STATÚT ~ta (~tzi ~te) 1) (despre apa aer etc.) Care sta neimprospatat de mult timp capatand aspect sau miros greu; neschimbat demult; inchis. 2) (despre alimente) Care nu mai este proaspat; vechi. 3) fig. (despre persoane necasatorite) Care este trecut de varsta casatoriei; care este inaintat in varsta dar necasatorit inca. /v. a sta

statut a. 1. ce sta pe loc shi se strica: apa statuta; 2. ranced: bucate statute; 3. daulat: cal statut; 4. cam batran: un flacau statut Cr.; fig. generatzie statuta GR. AL.

statút a adj. (d. staŭ). Stricat de multa stare (nemishcare raminere la un loc): apa statuta. Fig. Cam trecut inaintat in virsta: fata statuta.

statút adj. m. pl. statútzi; f. statúta pl. statúte

statút adj. m. pl. statútzi; f. sg. statúta pl. statúte

STATÚT adj. 1. v. clocit. 2. v. poluat.

STATÚT adj. v. epuizat extenuat frant istovit prapadit rupt secat secatuit sfarshit sleit stors trudit vlaguit zdrobit.

STATUT adj. 1. clocit imputzit rasuflat trezit (reg.) mocnit zacut (prin Mold.) bahnit (prin Mold. shi Bucov.) bihlit. (Apa ~.) 2. alterat poluat stricat viciat. (Un aer ~.)

statut adj. v. EPUIZAT. EXTENUAT. FRINT. ISTOVIT. PRAPADIT. RUPT. SECAT. SECATUIT. SFIRSHIT. SLEIT. STORS. TRUDIT. VLAGUIT. ZDROBIT.

Statut ≠ proaspat

statút statúte s.n. 1. (inv.) ramanere stare shedere stat. 2. (reg.) locuintza gospodarie. 3. (inv.) adapost pentru vite. 4. (reg.; la pl.) pietre care delimiteaza terenul la jocul cu mingea. 5. (inv.) existentza. 6. (reg.) statura inaltzime.

statút statuturi (statamant) s.n. (reg.) Casa curtea cu acareturile dar shi gradina de langa casa (Dancush 2010): „O shadzut in statutu lor” (Papahagi 1925; Sapantza). „Dintotdeauna amplasarea unei gospodarii a presupus proprietatea absoluta asupra terenului aferent acestuia de aceea acest spatziu a capatat o incarcatura speciala fiind denumit printrun termen propriu statut” (Dancush 1986: 97). Notziunea de statut trebuie asociata intotdeauna cu „casa shi gospodaria parinteasca” (idem: 100). Rar in aceeashi gospodarie convietzuiesc mai multe familii. Chiar daca familiile maramureshene sunt numeroase cu multzi copii parintzii se ingrijesc din timp sa asigure fiecarui copil loc de casa respectiv statutul propriu (Ibidem). Din sta „a locui” (< lat. stare) (MDA).

statút statuturi (statamant) s.n. Casa curtea cu acareturile dar shi gradina de langa casa (Dancush 2010): „O shadzut in statutu lor” (Papahagi 1925; Sapantza). Din sta „a locui” (< lat. stare) + tut.

statut a statutzi te adj. (d. oameni) marcat de o perioada de abstinentza sexuala prelungita.