15 definitzii pentru staretz
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
STÁRETZ A staretzi e s. m. shi f. Persoana (calugar sau calugaritza) care conduce o manastire; egumen. [Var.: (reg.) stáritz a s. m. shi f.] Din sl. starici.
STÁRETZ A staretzi e s. m. shi f. Persoana (calugar sau calugaritza) care conduce o manastire; egumen. [Var.: (reg.) stáritz a s. m. shi f.] Din sl. starici.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
staretz ~a [At: VARLAAM C. 423 / V: (pop) ~ritz (reg) shtaritz / Pl: ~i ~e / E: vsl старьць старица] 1 sm (Inv) Calugar batran. 2 smf Calugar sau calugaritza care conduce o manastire Si: egumen V proestoasa proestos staroste (4). 3 sm Conducator al jocului de calushari.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
STÁRETZ staretzi s. m. Conducator al unei manastiri de calugari; egumen. Totzi monahii erau in strane... shi slujea parintele arhimandrit Visarion staretzul. SADOVEANU B. 69. Alaturea sta mormintul monahului Platon ucenic a cuviosului staretz Paisie. NEGRUZZI S. I 215. Varianta: stáritz (CREANGA A. 76) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
STÁRETZ ~a (~i ~e) m. shi f. Conducator al unei manastiri; egumen. /<sl. starici starica
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
staretz m. egumen. [Rus STARETZŬ batran shi calugar in varsta].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
stáretz (vest) shi stáritz (est) m. (vsl. starĭcĭ batrin [subst.] d. starŭ batrin [adj.] rus stárec batrin staritz. Cp. cu senior). Egumen shefu uneĭ minastirĭ. Staroste decan (Vechĭ): staretu bresleĭ. SHefu calusharilor (V. primicer). Fem. stáritza f. pl. e (vsl. starica). V. prepozit.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
STÁRITZ A s. m. shi f. v. staretz.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
STÁRITZ A s. m. shi f. v. staretz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
staritz ~a smf vz staretz
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
STÁRITZ s. m. v. staretz.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
stáretz s. m. pl. stáretzi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
stáretz s. m. pl. stáretzi
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
staretz retza.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
STÁRETZ s. (BIS.) egumen (astazi rar) superior (inv. shi reg.) staroste (inv.) prot. (~ al manastirii Putna.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
STARETZ s. (BIS.) egumen (astazi rar) superior (inv. shi reg.) staroste (inv.) prot. (~ al manastirii Putna.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
stáretz (tzi) s. m. Superior al unei manastiri de calugari. Var. staritz. Sl. starĭcĭ „batrin” (Miklosich Slaw. Elem. 46; Cihac II 362; Conev 109). Der. staritza (var. staretza) s. f. (calugaritza care conduce o manastire) din sl. starica „batrina”; staretzie s. f. (locuintza staretzului; functzie de staretz); staroste s. m. (conducator shef al unei bresle; primar guvernator al unui orash; petzitor) din sl. (pol.) starosta „batrin”; starostesc adj. (de staroste); starosti vb. (inv. a exercita functzia de staroste; a petzi); starostie s. f. (calitatea de staroste sau de petzitor); starostit s. n. (petzit).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
staretz, staretzisubstantiv masculin staretza, staretzesubstantiv feminin
- 1. Persoana (calugar sau calugaritza) care conduce o manastire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: egumen
- Totzi monahii erau in strane... shi slujea parintele arhimandrit Visarion staretzul. SADOVEANU B. 69. DLRLC
- Alaturea sta mormintul monahului Platon ucenic a cuviosului staretz Paisie. NEGRUZZI S. I 215. DLRLC
- Intorcind fruntea... vazu pe staretza shi in apropierea ei nemijlocita pe Stanca. SADOVEANU P. M. 252. DLRLC
-
etimologie:
- starici DEX '98 DEX '09