EGÚMEN A egumeni e s. m. shi f. Staretz. Din ngr. igúmenos.

egúmen ~a smf [At: CORESI EV. 180 / V: (irg) ~man igáman igóman igúman (inv) ig~ / A shi: (reg) ~mén / Pl: ~i ~e / E: ngr ἡγούμενος^[1] vsl ѥгоуменъ] Persoana care conduce o manastire (1) (ortodoxa) Si: staretz (irg) igomet Cf nastavnic. corectata

EGÚMEN A egumeni e s. m. shi f. Staretz(a). Din ngr. igúmenos.

EGÚMEN egumeni s. m. Conducator al unei manastiri de calugari; staretz superior. Binecredincioshii egumeni grashi ishi rinduiau gospodariile pline k stupii. SADOVEANU Z. C. 80. O legatura cu felii de pere shi de mere zvintate la soare mai pintecoasa decit un egumen tzinea cumpana in celalalt desag. HOGASH M. N. 154. Spun k bietul Piparush A fost egumen pe la schituri. COSHBUC P. II 251.

EGÚMEN ~a (~i ~e) m. shi f. Persoana careia i sa incredintzat conducerea unei manastiri. /<ngr. egúmenos

egumen m. superiorul unei manastiri de calugari. [SHi igumen: gr. mod. IGŬMENOS].

egúmen m. (ngr. igúmenos [d. vgr. ῾égúmenos = ῾egemón shef] de unde shi vsl. igumenŭ. V. egemonie). Staritz superior de minastire.

egúman ~a smf vz egumen

igoman sm vz egumen

iguman sm vz egumen

igumen sm vz egumen

igumen m. V. egumen.

igúmen V. egumen.

egúmen s. m. pl. egúmeni

egúmen s. m. pl. egúmeni

egumen.

EGÚMEN s. v. staretz.

EGUMEN s. (BIS.) staretz (astazi rar) superior (inv. shi reg.) staroste (inv.) prot. (~ al manastirii Putna.)

egúmen (egúmeni) s. m. Superior al unei manastiri de calugari ortodocshi. Erau numitzi de episcopi (incepind cu Miron Barnovski 1627 de calugarii inshishi) shi prezentatzi Domnului de Marele Sfetnic sau Logofat. De la constitutzia lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnatzi de mitropolit shi confirmatzi de Domnitor. Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ἠγούμενος cf. bg. igumen (Conev 108). Der. egumenie s. f. (demnitate de egumen) din ngr. ἠγουμενία; egumenesc adj. (propriu unui egumen).

egumen In limba mai veche se spunea igumen in acord cu originalul neogrec ἠγούμενος. Mai tirziu nu mai apare decit egumen. TDRG noteaza: „cu un e~ surprinzator”. Scriban se multzumeshte sa noteze k forma neogreaca o continua pe cea din greaca veche iar DLRM spune: „din ngr. egumenos” (acesta insa bineintzeles nu exista). De o influentza a pronuntzarii erasmice nu poate fi vorba caci e apare din secolul al XVIIlea intro vreme cind nimeni nu pronuntza erasmic la noi. Solutzia mi se pare k este sa vedem in egumen un caz de hiperurbanism. In Tend. act p. 38 n. 23 am citat cazul lui egrasie pentru igrasie (in mod curios DA vede aici o „hiperlatinizare”); acesta ar putea fi eventual pus in paralela cu econom/iconom unde forma cu i reprezinta pronuntzarea neogreaca iar cea cu e pronuntzarea erasmica. Dar am citat in pasajul pomenit mai sus exemplul lui ilev pentru elev care nu este grecesc shi se pot gasi chiar cuvinte de origine greaca unde i in neogreaca se pronuntza cu e: ipistat in loc de epistat. De aceea cred k inchiderea lui e neaccentuat se datoreaza cel putzin in unele exemple unei tendintze romaneshti prezente mai de mult shi k o reactzie la aceasta tendintza au putut aparea pronuntzari k egumen in loc de igumen.

igúmen s. m. v. egumen.