stáretz (tzi) s. m. Superior al unei manastiri de calugari. Var. staritz. Sl. starĭcĭ „batrin” (Miklosich Slaw. Elem. 46; Cihac II 362; Conev 109). Der. staritza (var. staretza) s. f. (calugaritza care conduce o manastire) din sl. starica „batrina”; staretzie s. f. (locuintza staretzului; functzie de staretz); staroste s. m. (conducator shef al unei bresle; primar guvernator al unui orash; petzitor) din sl. (pol.) starosta „batrin”; starostesc adj. (de staroste); starosti vb. (inv. a exercita functzia de staroste; a petzi); starostie s. f. (calitatea de staroste sau de petzitor); starostit s. n. (petzit).