STANGACÍE (2) stangacii s. f. 1. Lipsa de indemanare de ushurintza in mishcari in exprimare in comportare etc. ◊ Loc. adv. Cu stangacie = in mod stangaci neindemanatic. 2. Fapta purtare neindemanatica. Stangaci + suf. ie.

stangacie sf [At: NEGRUZZI S. I 64 / Pl: ~ii / E: stangaci + ie] 1 Insushirea de a fi stangaci (1). 2 Lipsa de iscusintza de indemanare sau de pricepere de competentza etc. intro actziune Si: neindemanare nepricepere (fri) maladresa (reg) mangoseala. 3 (Ilav) Cu ~ In mod neindemanatic Si: stangaci (4). 4 (Ccr; mpl) Fapta atitudine gest exprimare etc. care denota lipsa de iscusintza de indemanare sau de pricepere de competentza etc. intro actziune.

STANGACÍE stangacii s. f. Lipsa de indemanare de ushurintza in mishcari in exprimare in comportare etc. ◊ Loc. adv. Cu stangacie = in mod stangaci neindemanatic. ♦ Fapta purtare neindemanatica. Stangaci + suf. ie.

STANGACÍE ~i f. 1) Lipsa de indemanare sau de abilitate. ◊ Cu ~ fara pricepere; greoi. 2) Sfiala in actziuni in comportare. 3) Fapta sau vorba de om neindemanatic. [G.D. stangaciei] /stangaci + suf. ~ie

stangacie f. neindemanare.

STINGACÍE stingacii s. f. Lipsa de indeminare de mladiere; nesigurantza timiditate in mishcari in actziuni in activitatea intelectuala etc. Stingacia lui din scrisori disparuse; suferintza il facuse elocvent. C. PETRESCU S. 120. Cu stingacia sfiiciunii acum parea shi mai simpatica. REBREANU R. I 94. Avea o figura inteligenta shi simpatica sho stingacie copilareasca in mishcari. VLAHUTZA O. A. 365. ◊ Loc. adv. Cu stingacie = in mod stingaci neindeminatic. Finii erau aproape totzi mai saraci decit nashul shi veneau in casa lui cu sfiala... Mincau cu stingacie shi se shtergeau mereu cu shervetul la gura. PAS Z. I 175. ♦ (Mai ales la pl.) Fapte stingace. Ai sal vezi ce stingacii are sa faca. La TDRG. Cei de casa erau totzi shi de mult deprinshi cu tot felul meu de stingacii. HOGASH M. N. 38.

stingacíe f. Starea celuĭ stingacĭ. Fig. Neindemanare.

stangacíe s. f. art. stangacía g.d. art. stangacíei; (manifestari) pl. stangacíi art. stangacíile

stangacíe s. f. art. stangacía g.d. art. stangacíei; (manifestari) pl. stangacíi art. stangacíile

STANGACÍE s. neindemanare (livr.) inabilitate (rar) nepricepere (reg.) mangoseala (inv.) maladresa. (Era de o ~ proverbiala.)

Stangacie ≠ abilitate indemanare

STINGACIE s. neindeminare (rar) nepricepere (reg.) mangoseala (inv.) maladresa. (Era de o ~ proverbiala.)