STINGACÍE stingacii s. f. Lipsa de indeminare de mladiere; nesigurantza timiditate in mishcari in actziuni in activitatea intelectuala etc. Stingacia lui din scrisori disparuse; suferintza il facuse elocvent. C. PETRESCU S. 120. Cu stingacia sfiiciunii acum parea shi mai simpatica. REBREANU R. I 94. Avea o figura inteligenta shi simpatica sho stingacie copilareasca in mishcari. VLAHUTZA O. A. 365. ◊ Loc. adv. Cu stingacie = in mod stingaci neindeminatic. Finii erau aproape totzi mai saraci decit nashul shi veneau in casa lui cu sfiala... Mincau cu stingacie shi se shtergeau mereu cu shervetul la gura. PAS Z. I 175. ♦ (Mai ales la pl.) Fapte stingace. Ai sal vezi ce stingacii are sa faca. La TDRG. Cei de casa erau totzi shi de mult deprinshi cu tot felul meu de stingacii. HOGASH M. N. 38.