7 definiții pentru spuma
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPUMÁ, spumez, vb. I. (De obicei la pers. 3) 1. Intranz. și refl. (Despre ape, valuri etc.) A face spumă (1); a spumega (1). 2. Intranz. (Despre animale, mai ales despre cai) A spumega (2). ◊ Expr. A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios. – Din spumă.
SPUMÁ, spumez, vb. I. (De obicei la pers. 3) 1. Intranz. și refl. (Despre ape, valuri etc.) A face spumă (1); a spumega (1). 2. Intranz. (Despre animale, mai ales despre cai) A spumega (2). ◊ Expr. A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios. – Din spumă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de nicksson
- acțiuni
spuma [At: ANON. CAR. / V: ~mi / Pzi: ~mez / E: spumă] 1 vi (D. săpun, detergenți etc.) A face spumă (1) Si: a spumega (1), (rar) a clăbuci (2), (îvr) a spumui (1). 2-4 vtri (D. lichide, ape etc.) A se umple de spumă (2-3) Si: a spumega (2-3), (rar) a clăbuci (3), (îvr) a spumui (2). 5 vi (Reg; complementul este barba) A săpuni. 6 vi (D. animale, mai ales d. cai) A se acoperi de spumă (6) Si: a asuda (1), a se înspuma, a spumega (5). 7 vi (D. oameni, animale etc.) A saliva abundent (de boală, de furie etc.), sub formă de spumă (1) Si: a spumega (6), (reg) a face spumar (1) la gură. 8 vi (Fig; d. oameni, mulțimi etc.) A se înfuria peste măsură Si: a se dezlănțui (4), a spumega (7). 9 vi (Fig; d. oameni, mulțimi etc.) A-și da curs liber Si: Si: a se dezlănțui (5), a spumega (8). 10 vr (Înv; d. albuș) A se transforma în spumă (1). 11 vtrp (C. i. mâncăruri, lichide date în fiert ori fermentate) A (se) curăța de spumă (17) Si: a spumui (3-4). 12 vr (Olt; d. rufe) A se uza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPUMÁ, spumez, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Despre ape, valuri) A face spumă, a spumega. [Apele] veneau vijelioase, sunînd bolovani, spumînd, sărind în arcuri, căzînd mlădioase în volburi, într-o larmă măreață. SADOVEANU, O. VIII 245. Valurile se ridicară, se spumară. BOLINTINEANU, O. 270. 2. Intranz. (Mai ales despre cai) A se acoperi de spumă, a face clăbuci; a spumega. Voinicii cai spumau în salt. COȘBUC, P. I 56. ◊ Expr. (Despre oameni) A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi mînios din cale-afară. El spumează și toarnă de ciudă un monolog enorm. CARAGIALE, O. III 14.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spumá (a ~) vb., ind. prez. 3 spumeáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spumá vb., ind. prez. 1 sg. spuméz, 3 sg. și pl. spumeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPUMÁ vb. a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPUMA vb. a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
spuma, spumezverb
-
- [Apele] veneau vijelioase, sunînd bolovani, spumînd, sărind în arcuri, căzînd mlădioase în volburi, într-o larmă măreață. SADOVEANU, O. VIII 245. DLRLC
- Valurile se ridicară, se spumară. BOLINTINEANU, O. 270. DLRLC
-
-
- Voinicii cai spumau în salt. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
- A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- El spumează și toarnă de ciudă un monolog enorm. CARAGIALE, O. III 14. DLRLC
-
-
etimologie:
- spumă DEX '98 DEX '09